MUZA

Când toţi cretinii din partide,
Cred despre ei că sunt vreun Cuza,
Deşi îs babe pieptănate…
Mie îmi fuge-n Corfu muza.

“Şi ai plecat, dulce minune,
Să fi murit iubirea noastră?!
Eu fără tine nu poci scrie!
Să vii acas` muză măiastră.”

Se întâmpla acum cinci zile,
După alegeri generale.
Sătulă peste cap de ele,
Mi-a dat trei replici cam fatale:

“Te las… te las şi plec în lume!
Mă plictisiţi… şi tu şi ei;
Nu ştiu de mă voi mai întoarce,
În ţara asta de mişei.”

Mi-a smuls din mâni, cu greu, penelul,
Urându-mi să nu pot picta,
Nici cea mai proastă pamflezie,
Cât timp plecată este ea…

S-a dus în Corfu… ştiu pe surse,
Şi din vedere ce-a trimis.
Din rândurile scrise-n spate,
Inspir parfum de paradis…

“Sărut bine şi apăsat,
Pe Pamflezistul meu cel drag;
Unde sunt eu, timpul a stat,
Doar eu mă mişc pe-al vieţii prag.

Descalţă-te poet matale,
Să simţi nisipul la picioare…
Plimbă-te-n vis, cu min` de mână,
Pe Myrtiotissa călare.

Ascultă valul, cum şopteşte,
O poezie de amor,
Acelei stânci, ce îl primeşte,
Anticipând divin fior…

Ascultă vântul, care cântă,
La nunta stâncii cu-al ei val,
Ascultă marea, când dă zestrea,
O-mpărăţie, plus un mal!

Dansează şi tu cu copacii
Şi ierburile dimprejur;
Şi lasă briza să te pupe,
Pe frunte, părintesc şi pur.

Apoi, trezit fiind din visare,
Aşteaptă-mă să vin acas`;
Sunt muza ta, şi tu poetul…
Şi te iubesc, şi nu te las!”

Aşa că stau… să-mi vină muza,
Să ne iubim ca la-nceput!
Să scriu de ăl ce trage spuza
Pe turta sa… futu-l să-l fut!