MUMA LUI AYAN CEL MIC (2)

foto: viva

Fotograf dintre aceia ce deţin puşchea pe limbă,
Paparazzo ce c-o poza viaţa-ntreagă îţi preschimbă,
În tufiş stătea la pândă, cu-aparatu-n mâna dreaptă,
Aşteptând ca Mihaela… “să apară dracu-odată!”
Vede cum stinge lumina şi cu liftul se scoboară…
“Uite-o-n ce hal e-nţolită… iar se crede vreo fecioară!
De-aş fi pui de Eminescu, recita-i-aş în doi peri:
Ochii tăi sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atîta frumuseţe,
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind, pluteşte-n aer şi pe toate din natură,
Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte…
Un` te duci tu Răduleasco, unde dormi în astă noapte?!”

La un semn, apare sluga, făcând plecăciune-ntreagă;
-”Să aduci maşina divei!” chiar aceasta o deleagă,
Şi apare limuzina în parcarea Sofitel,
Pentru ca frumoasa lumii să se-ndrepte către el…
Dani Oţil, colegul dânsei şi bărbatul de tranziţie,
Ce-n această pamflezie umflă pept şi ia poziţie;
Mihaela ia maşina şi, forjat, dispare-n noapte,
Fotograful, cu Loganul, după ea… aşa cum poate.

Blitz, blitz, blitz, orbeşte fata, paparazzo nu se lasă,
Blitz-uieşte-n continuare c-are pâni de pus pe masă,
Mihaela pune frână, mai să dea cap în volan
Şi, afar fiind din maşină, îl întreabă pe meltean:
-”Ce vrei tu?”
-”Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,
Ziarul nostru-ar vrea să vază poze cu tine în pat,
Că-i sătul de pitici porno şi de Sexi Brăileanca,
Aşa că să stai la poză şi să-ţi tacă dracu fleanca!”
-”Cum? Eu, Diva României, să pozez gândeşti că pot,
Pentr-un prost crescut ca tine? Nu mă-mpiedic io de-un ciot!
O, tu nici visezi băi puţă, câţi în cale mi s-au pus!
Toată presa scandaloasă, cumpărată de-un obtuz…
De bărbatu-meu, de Elan, de rahatul cel mai cel,
Lupul ăla ce, filmat fiind, se transformă-n mieluşel.
De ce naiba stau cu tine la palavre de şuetă?
Nu mai bine stau cu presa… şi poliţia… o anchetă?
Alo, Dani, hai degrabă, mă omoară un ziarist!!
Să îţi iei blugii cu penis… şi cu coaie de artist!”

Şi abia coborî Dani… Ce mai freamă, ce mai zbucium!
Strada clocotea de presă şi poliţie şi de bucium,
Toţi urlau că au dreptate… Oţil urla cel mai tare:
-”`tu-ţi Ringieru mă-tii… Băh!!! Vă calc rău în picioare!
Băh… mi-aţi agresat femeia! Ţin la ea ca la o mamă…
Şi-o iubesc! Că mă ajută să mă umplu băh de faimă!
Vreţi să stea să-i faceţi poză? Staţi mă să vorbesc cu ea…
Auzi mamii… măcar una… c-am ciorapii cu jartea…”

…

Pleacă presa şi poliţia… soarele-a apus de mult,
În întunecimea nopţii se aude-un plânset surd;
Filmul vieţii Mihaelei curge-n cameri de hotel,
Unde s-a întors la fiu-i, ce nu-i vinovat de fel;
Plânge ca o agresată şi mai scrie o scrisoare,
Unde cere presei cele s-o slăbească din strânsoare,
Şi-n penibilul din fire, zvârcolind un pix în mână,
Iar e sigură că lumea-i rea… iar ea e bună…

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!