“Le iartă Doamne că-ndrăzniră să mă atingă şi c-o floare;
Ei nu ştiu Doamne că io-s sfântă… ca să mă pupe… -ntre picioare.”

mihaela radulescu 203x300 MUMA LUI AYAN CEL MIC (3)

foto: viva

Stăteau cu toţi în faţa crucii ce-o susţinea pe Sfânta Divă,
Chiar la piciorul sănătoasei se-ntindea naţia maladivă,
Zburau şi pietre… şi rahaturi… şi toate se opreau întrânsa,
Urlau pe forum agramaţii “că-i teatru ce prezintă dânsa!”,
Colegi de breaslă, ţinând suliţi, zbierau din şarpe… că vor sânge,
Iar Bahmuţeanca striga tare: “Manea de jale… ca să plânge!”
Iar peste toţi şi toate-aceste, ce se-ntâmplau în România,
Stătea, înfiptă-n cui, pe cruce, chiar dânsa… Megalomania!

- Le iartă Doamne că-ndrăzniră să mă atingă şi c-o floare,
Ei nu ştiu Doamne că io-s sfântă… ca să mă pupe… -ntre picioare;
În ţara asta nici că poţi mai… ca să mai suferi de grandoare,
Că sar de cur toţi impotenţii, cu sule ameninţătoare,
Scriind cu jet, pe pagini prime, că au erecţii cabotine,
Şi-azi noapte-n vis că ei şi-au tras-o cu nimeni alta decât… mine!
Apoi transferă vis erotic, cu link, în bloguri de cretini,
Să-mi dea şi cocalarii ceia, un număr sec, de babuini.
Priveşte-i Doamne… toţi petarzii, ce cred că îs vreo pocnitoare,
Ne-nţelegând că-i “fâs” cel zgomot ce le-a ieşit dintre picioare,
Şi toţi, ţinând pana în mână, neştiind s-o-nmoaie-n călimară,
Mă gâdilă cu pana ceea… în talpă şi la subţioară,
Şi m-am distrat o vreme bună, şi mi-a plăcut gâdâlitura,
Dar au băgat pana în jeburi… acu mă gâdilă cu sula;
Ei neştiind cât îs de mare, mă iau la rost, ca muritoare,
Şi văd ca-n vis cum vine poşta şi îmi aduce alienare,
De asta plec din iadul ăsta… în raiul de la Monaco,
Durere-având, nu-n suflet negru… ci-n centrul ochiului maro!
Mă doare-n fund de toţi şi toate, de carieră şi bărbaţi,
Vă rog doar pe Oţil săracu să-l apelaţi… să-l anunţaţi…
Iar de mai vreţi Maica Tereza, ce bine ştiţi c-am fost, terestru,
Apoi vă-ndrum să faceţi cereri pe adresa lu rădulescu,
Dar nu a mea… ci a jegului ce-a dat Ţiganu du pă mine,
Deşi îs mândră că-s Ţiganu… bunicu-a pilotat Rovine!
Las testament către Burcioiu să se-ngrijească de bolnavi,
Iar celor de la Libertatea le strig din mers că sunt mărşavi…
C-au dat cu pietre-n Magdalena, făr să se-ntrebe… dacă ei,
“Or fi pe-atât, ori înc-o dată… plus nişte file… de mişei?”
Mai am niţel Doamne Monaco şi vin, ca să ne reunim,
Să ducem viaţă de victime… să stăm pe plajă, s-o belim,
Să mă-ngrijesc de Ayan fiul… acelui ce sponsorizează
Această “crucificăreală”, ce subsemnata o prestează,
Apoi, când toate-or să se uite, când vor plânge să viu în ţară,
Voi apărea, cu mintea clară… şi chef de pană-n subţioară!

Le iartă Doamne că-ndrăzniră să mă atingă şi c-o floare;
Ei nu ştiu Doamne că io-s sfântă… ca să mă pupe… -ntre picioare.

Mihaela rădulescu.
De fapt… Mihaela Bănică…
Pardon. Asta… Mihaela Schwartzenberg.
Mă rog… Mihaela Oţil.
Aaaaaşi… Mihaela Ţiganu. Damn…

Well, a voastră dragă Megalomania!

Post scriptum:

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti…
Iartă-i, oricum!
Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse…
Fii bun, oricum!
Dacă ai succes poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi…
Caută succesul, oricum!
Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela…
Fii cinstit şi sincer, oricum!
Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma într-o zi…
Construieşte, oricum!
Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi…
Fii fericit, oricum!
Binele pe care îl faci azi, oamenii îl vor uita mâine…
Fă bine, oricum!
Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de ajuns…
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum!
La urma urmei, ce este între tine şi Dumnezeu…
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum!

sursă post-scriptum: parohia greco catolica ungheni

Blog Widget by LinkWithin