Victor Ciutacu chiwawa

Dormea pe bale Salivacu…
Aşa-l numiseră stăpânii;
De-l enervai, vedeai pe dracu!
Lătra, muşca… precum fac cânii.

Şi-l enerva, de-o vreme-ncoace,
Exact piticul de grădină;
Se tot gândea să îl provoace,
Că altfel nu găsea hodină.

Privi prin gardul stil grătar…
Stătea piticu nemişcat;
Cum fuse pus de propritar,
Aşa stătea, pietrificat!

Pitic slujea la alt stăpân,
Care domnea în altă curte;
Cam chel şi chior era jupân,
Cu corpu lung… picioare scurte…

“Să ştii că vrea să mă înjure
Parol, al naibii de pitic!”
Gândi… şi-ncepu să tremure,
Din tot corpu lui de mitic.

“Îl fac! (să moară toţi mogulii),
Că-s arogant şi genial!
Sar gard la el… piticu pulii…
Şi-i trag un lifting facial!”

Zis şi făcut… sării pârleazul
Şi se-apropie de prim-pitic,
Cu gând de apucat grumazul
Şi sters, cu el, pe jos un pic.

Piticul… sula… sta ca stana;
Lătrău turbat bălea la el,
Rânjind şi înfoindu-şi coama,
Ca să provoace piticel.

Dădu cu gheara, “ca pisica“!
Piticu încă se-abţinea…
Văzând căţel c-aşa stă treaba,
Deodată-ncepu a-l muşca…

Şi-atunci… piticul de grădină,
Execută un procedeu…
Prinzând putere băsesciană,
Urlă: “Al dracu derbedeu!”

……………………………………………

Ciutac, mai dă-te-n kilu meu
Şi ia concluzie de final…
Nu-i bai că EŞTI un derbedeu,
Da`… n-ai nici strop de “genial”!

Blog Widget by LinkWithin