Adrian Păunescu: “Aş fi fost în stare să salut în domnul Licheleanu un duşman veritabil, dacă n-aş fi constatat, încet-încet, că minte ca un porc, insi­nuează ca un turnător şi gândeşte ca o raţă.” Sursă şi context.

Adrian Paunescu, Nicolae Ceausescu, Elena Ceausescu

foto: lupamea

Maestre… mă scuzi, deşi… clar nu se cade
Să-ncep să mă scuz chiar din primele versuri;
Dar rogu-te-aş ca, de mai porţi cruciade,
Să-nveţi să-ţi înmoi sabia-n delicatesuri:

Somatic vorbind, porcu prim eşti matale!
Aminte adu-ţi c-aşa te prezentai,
Când prinsă de vrajba sclaviei călare,
Mulţimea urla… şi mata tremurai.

Poi… te-mpăunescu cu pene de raţă,
Crezându-te-n geniu-ţi că eşti mai presus
Ca cela ce linge maron poponeaţă…
Te-mbeţi, ca poetul, cu-al buchilor must.

Linge Liiceanu… perfectă dreptate!
Dar lins-ai şi tu… să-ţi ajungă un veac!
Pe vremea când vrerea n-avea-ntâietate,
Ci oda spre Ceaşcă era singur leac.

Te cred că în cuget n-ai dus-o prea bine…
Tu, geniu, mărindu-l pe-un biet pantofar;
Dar dragostea… şi asta o ştie oricine,
Se vinde la piaţa şi nu la plafar.

O fi “Licheleanu”, cum spui că îl cheamă,
Slugă băsesciană în corp filozof;
Da` fost-a poet Păunescu, cu pană,
Chiar bardul ce îşi ţinea muza-n… pantof!

Te iau de urechi şi te-aduc în prezentu-mi,
Te uită poiete unde te-ai sfârşit…
Te scalzi cu toţi porcii în albia din faţa-mi,
Frecând menta-n plenuri, că eşti obosit.

Îţi bagi şi codiţa în calea justiţiei…
Ce-ţi face muierea, trăieşte, e bine?
Te-ntreb doar aşa, de dragul conversaţiei…
Te-ai dus tu la jude… el vint-a la tine?!

Trăiască-ţi familia precum poezia,
Da` iară te rog… nu mai scrie pamflet!
Că n-ai dăruire, cum n-ai nici precizia
Să-nfigi şişu cela în miez de suflet.

De dragoste… scrie, de toamnă târzie,
De vatră, părinţi, sau vreun vis mai ciudat;
Ori fă rugăciuni… Ceauşescu să-nvie,
Să scrii iar despre ce te faci c-ai uitat…

Blog Widget by LinkWithin