Taranul roman

No… zîua bună Românie!
Aista-i altfel pamflezie,
Scrisă pe dealuri drage mie,
De ăl numit chiar Măcărie.

……………………………………………….

Fost-a deunăzi… Pamflezistul
- Dea Dumnezo să ni te ţîie -
Să-ş pupe buna… şi albastrul
Ce niciodat` din cer să hâie.

Şî m-o oprit, pe când meream
Să dau mâncare la ciobani;
Şî m-o-ntrebat… io ce gândeam,
Pe când aveam trizăci de ani?

Stat-am oleacă să-nghiontăsc,
Rotiţă ce mereau atuncea…
Să-ncerc, i-am zîs, să-mi amintăsc
Cum mângâiam cu mâna fruncea…

Apăi copile – spusu-i-am -
Pe vremea mea de holteit,
Gândeam că prost tare trăiam,
Că pre-i poporu` asuprit.

Pre mulţ străini ce sug din ţară,
Cu mult pre mulţ complici români,
Ce cară grâna toată afară,
Umplând depozite de-apsâni!

Pre mulţ ce stau în capitală,
Şî se îmbracă-n ţol festiv,
În fapt… treaba fiind toată afară,
Nu-n cel coteţ legislativ…

Pre multă minciună în ţară
ce preţuieşte adevăr…
Şî hoarde mincinoşi la bară,
Cu frac pe ei, gelaţi în păr.

Şî ţara hăis… şî dânşii cea,
Stătea căruţa să să rupă;
Când Dodoloaţa cam plângea…
Ei râdeau toţi, ţinând de burtă!

Umblau prin sate vorbe negre…
Ţărani şopteau că să răscoală,
Boieri stăteau noaptea de veghe,
Nevrând pesemne ca să moară.

Şî-n miez zemos de noapte coaptă,
Videai făclii cum să scoboară,
Fugea vestea din poartă-n poartă,
Tocmai la marea capitală!

Restu-i în cartea de historie
Şî-n minţi bătrâne de români,
Iară cu-acestă doctorie
Trăbesc trataţi iar hoţi de pâni!

Că de fac palma scoc la frunce
Şi cat spre-ntinsul ţărişoarei,
Începe palma să mă mânce…
Şi nu văz curul Anişoarei!

Iar ce gândeam la vremea mea…
Atuncea când ne-om răsculat,
Gândesc şî-acum, în vremea ta…
Da` nu mai îs aşa bărbat.

Aşa că tu, cu muza cea,
Mânjiţi pi foie-n Bucureşti,
Cam ce-am zîs io, cu vorba ta…
Aşa rămânem înţăleşi.

Apăi, de-o hi de vrun folos,
Om tot trăi şî om videa…
Flăcău român de are os,
Ori s-o muiat… ca zgârci aşa…

Mă duc acu` drăguţ ficior,
Să bag ciobanilor sub nas;
Da` vă promit… ţîie şî lor,
De vă sculaţi… dau ţării mass!

Blog Widget by LinkWithin