Dedicată, cu respect, acelor jurnalişti care se regăsesc în rândurile de mai jos.

Piepteni pentru politicieni

În accepţiunea-n care “politicienii”-s “babe”…
Că tare mult îi Doamne de când în jilţ s-or pus;
Şi “ţara” este “presa”, deşi sunt şanse slabe…
Putem juca voroave, fiinţând titlul de sus.

Iar dacă presa ţării… măcar o mică parte,
Când strânge cele braţe ţine popor la piept
Şi din strânsoarea ceea nimic îi mai desparte…
Atuncea-ncepe totul! E drept, au nu e drept?

Privesc de neşte zile ziarişti ce dau cu piepten
Prin marea-ncâlcitură din marele palat…
Şi-mi vine să versific ca niciodată sprinten,
Previzionând mutarea celebră de şah-mat!

Născând poet în mine, nu făt naivitate…
Nu zic că toţi ziariştii transcriu doar pe curat;
Doar întăresc, pe rimă, că dacă vrem se poate
Şi fără revoluţie… şi făr` sânge vărsat.

Cu dinţii toţi în gură şi c-un stăpân integru,
Un piepten jurnalistic poate face minuni…
Să nască iar culoarea din ce-i acum alb-negru,
Să tragă jos pe scârbe… să-i lase pe ăi buni.

S-ajute şi norodul, punând mâna pe piepten,
Păstrând viu interesul pentru cei pieptănaţi;
Lăsaţi pe rădulesce, ori pe al lor prieten…
Mai mult de cele babe căutaţi ca să aflaţi!

De toate de mai sus se-ntâmplă precum scrie,
Năstase, Udrea, Ridzi, Nemirschi, Tăriceanu
Îs doar pioni albi-negrii pe cea mare tăblie
A jocului de-a regii care ne fură banu`.

Blog Widget by LinkWithin