Arhiva pentru September, 2009
NICA N-A MINŢIT NIMICA
28 Sep
“Informaţia pe care eu o am este că nu mai există autocare libere în România pentru închiriat pe data de 22 noiembrie şi 6 decembrie… înseamnă că are legătură cu faptul că românii s-au hotărât brusc să plece în excursii la mănăstire sau în alte locuri ale României, sau cineva s-a hotărât să organizeze vreo operaţiune de turism electoral” spunea vineri Dan Nica, ministrul de interne.
Pentru cele declarate, guvernul Boculeţ a decis astăzi să-i arate ministrului Nica uşa din dos, cu mesajul “eject bă!“. Lângă poartă, la ieşire, cine credeţi c-aştepta? Io… cu pamflezia mea:
Nica n-a minţit nimica,
Amintind că Fraudica,
În zilele de votare,
Se plimbă cu autocare.
Nica n-a minţit nimica,
Nici spunând că Fofârlica,
Ţuguindu-şi cele buze,
Umblă numa-n autobuze.
Nica n-a minţit nimica,
Doar ceva uitat-a Nica…
Când te plimbi cu Fraudica,
Nu vorbeşti de Fofârlica!
AVIOANE LA BALCOANE
24 Sep
Pamflezie dedicată Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice (garantată Băsescu) care propune, în raportul privind riscurile şi inechităţile sociale în România, lansat pe 22 septembrie 2009, printre altele, dezincriminarea consumului de droguri.
În curând, în România,
Va domni doar veselia,
C-om avea toţi la balcoane,
În ghivece… avioane!
De n-aţi priceput nimic,
Staţi o ţâr`, că vă explic…
La-nceput va fi sămânţa,
Ne vom pune pe gândit,
Vom învinge greu dorinţa
Şi vom trece la sădit.
Mai apoi va să răsară
Firicel de fericire
Şi din el, cu ciocu-afară,
Şapte frunze creţuline.
Peste alte nişte zile,
De soare şi de udat,
Vom avea vreo două grame,
Să le punem la uscat.
Gata fân fiind fericirea,
Vom da limbi pe o foiţă
Şi-n con fi-va găzduirea
Sfărmatei de frunzuliţă.
Poi… fetiţa cu chibrituri,
Va-ntreba timid de vrem
Şi de-s pregătite pepturi
Jointul ca să-l aprindem.
“Avion cu şapte aripi,
Ia-mă şi pe mine high,
De se duce dracu` ţara,
Nu-i mai niciun fel de bai!”
Aşa vom cânta cu toţii,
Veseliţi peste măsură;
Neinteresaţi că hoţii,
Ne fură din bătătură.
Ne va fi niţel mai sete
Şi un pic mai tare foame,
Dar fi-vom veseli cumetre
Cu-avioane la balcoane!
…
Sunt fumat… şi în derivă
Văz un avion ce vine…
Iar din geam un chel îmi strigă:
“-Băi Fărcaş… să râzi băi bine!”
Pamflezia de rigoare (ep 3) – Avioane la balcoane
CHITANŢA
23 Sep
Apropos de comisia prezidenţială care crede că este oportună legalizarea prostituţiei în România, George Topârceanu cunoştea cu multă vreme înainte o astfel de pionieră într-ale sexului cu chitanţă (prostituată ce-o… ardea legal adică). Ea se numea Tanţa, iar Topârceanu i-a dedicat atunci şi o delicioasă poezie, pe care vă invit s-o citiţi… ca să vă veseliţi:
Tanţa, domnişoara Tanţa,
E-o duduie foarte şic,
Zveltă, cu ochi mari şi negri,
Cap superb, năsucul mic,
Picioruşe lungi şi durde…
Şi când se plimbă prin Tei
Toţi birjarii o admiră:
- Măăă, halal de mama ei!
Ce profesie are Tanţa?
Uite, n-aş putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanţa-i delicioasă
Şi-are maniere fine,
Nici nu vreau să ştiu ce face,
Nici cu ce şi nici cu cine.
Ca vecini, se mai întâmplă
Să-i mai cer un ac sau aţă,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţă.
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe,
Că ades intru la Tanţa
Fără să mai bat la uşe.
Tot aşa-ntr-o seară intru,
Era iarnă grea şi ger,
Şi-o găsesc în pielea goală,
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic,
Însă Tanţa mea îmi spune:
- Intră dragă, nu-i nimic!
Am intrat… şi beat de farmec,
O-ntreba-i plin de mister:
- Pentru ce stai goală, scumpo
Lângă-acel calorifer?
- Fiincă fost-a proprietarul,
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa -
Şi-uite, mi-am plătit chiria,
Iar acum… usuc chitanţa.
VISUL CIOBANULUI BUCUR
21 Sep
Sta Bucur, cioban bătrân, răsturnat pe-un pat de iarbă,
Privea turma de mioare ce în faţă se-ntindea,
Trudit fiind, închise ochii… “doar o ţâră să să dreagă”,
Ca apoi să mâie turma către strunga ce-aştepta…
Crăpă-un ochi, apoi al doilea… nici că îi venea a crede,
Iarba toată dispăruse, nici pădurea mai era;
Se gândea dacă visează ori aievea dacă vede…
“Unde-i turma, unde-i stâna… unde-s toate?” se-ntreba.
Verdele ce-i era casă, se uscase… gri acuma,
Munţi de piatră peste piatră tronau răi în faţa lui,
De-l miştocărea vreunu` se cam întindea cu gluma…
“Şi-o primi” gândi ciobanul “meritatul de futu-i!”
Punând bota să-l ridice, bătu până mai departe,
Îndeajuns să vază carul… fără boi… gonind spre el;
Se dădu din calea morţii, inima bătându-i foarte,
“Io ştiam că îl trag boii… nu erau… ori mă înşel?”
Zeci de care mai trecură, sute… mii în urma lor,
Toate fără boi în faţă, huruind, sunând din goarnă;
“-Doamne, drept să-mi zici acuma de urmează ca să mor…
Iar aceasta e Infernul… draci ce vin şi smoală toarnă!”
Se uită cu luare-aminte la căruţe ce treceau,
Ca să vază… cin` le mână, cin` le-mpinge ori le trage,
Zări căruţaşi la roate, ce scuipau şi înjurau,
Îi păru chiar că aude un` din toţi care şi rage!
Alţi ciobani, din alte stâne, se-nghionteau pe lângă el,
Toţi cu gurile-ncleştate şi priviri de apucaţi,
Toţi păreau muşcaţi de streche ori ţânţarul anofel,
Purtând toţi aceleaşi straie… că femei ori că bărbaţi.
Îi zisese-odat` muierea… că mai bine s-ar spăla…
Ar fi vrută ca acuma să fie şi dânsa-aici,
Ca să-i spună “tu Lenuţă, iaca voi a te-ntreba…
După ce-i miroşi pe ăştia… mie mai ai să-mi replici?!”
Îşi făcu o cruce largă şi vru aer ca să tragă,
Dar simţi că-i luată porţia, altu` fuse mai rapid
Şi-ncercă, cu mintea-i simplă, cum-necum să înţeleagă,
“Cum trăieşte vietate, de inspiră… dioxid?!”
Fu-ntrerupt de o gâlceavă şi privi spre locul `cela;
Şase ciori stăteau pe-o creangă, croncănind la trecători:
“-Mânca-v-am simbria toată, daţi inel de Arabela
Şi ce mai aveţi prin geantă, dacă nu vreţi ca să mori!”
Făcu pas, ca să le-ntrebe de-şi doresc o botă-n cap,
Dar îl trase mai deoparte un cioban cu uniformă:
“-Lasă tu ciorile-n pace… loc destul e şi încap…
Angajate sunt de mine şi apoi… mai au şi normă!”
Răvăşit mai rău ca oaie, îşi văzu din nou de drum,
Întrebând curios: “-Un` merge cea cireadă de lănţari?”
Imediat veni răspunsul de la domnul P. Forum:
“-Păi se duc la cele sfinte, adică-n Mall Militari!”
Neştiind ce să mai crează, de-i citav ori s-a ţicnit,
Privi Soare… “barem dânsu` o fi tot la locu` lui…”
Îşi întoarse `cea privire fiind şi mai descumpănit,
Nu putu zări măiastrul de… Casa Poporului.
…
Îl trezi lătrat de câne şi miros de mioriţă,
Avea-n ochi un fir de iarbă şi o lacrimă sărată:
“-Băi Titel, haida la mine… `geaba dai tu din codiţă…
N-ai mai da de-ai fi pe lume-n Bucureştiul de-altădată!”
BUZDUGAN, CU CAPUL ZOB
18 Sep
Buzdugan, cu capul zob,
fură farsa de la Dob!
El se jură că nu fură…
dar, jurând, îi pute gură
a rahat, ce l-a mâncat,
când a zis că n-a furat!
Folosim zoom digital,
ca să “preamărim” penal:
Dobrovolschi, eu zic tată…
să-l cam dai în judecată.
NE-ASUMĂM RĂSPUNDEREA, BLA-BLA-BLA, BLA-BLA-BLA-BLA…
17 Sep
foto: cotidianul
“Heil” guvernului din zare!
După marea asumare,
Vreau şi io ca să îţ` spui
O poveste scurtă… muy!
Apăi, suflet de hartist,
Dar cu deşte de pianist,
Îţ` tastez… şopteşte muza,
Ca şi cum aş fi io Cuza:
Monstruoasă coaliţie
Patronată de Calviţie…
Dacă ştii tu ce-i reforma,
Io acu-mi tai uniforma!
Tai şi vâna de sub dânsa…
Îngroapă-mă la Săpânţa!
Apoi, când oi fi doar os,
Mă donez… să ai de ros.
Geaba vrei tu reformare,
Dacă legile-s precare;
Scrise de micul argat,
Susţinut de-un prostănac.
Şi-apoi… douăzeci de ani,
Unul singur din baştani,
A plătit că şi-a-asumat
Orice rahat ambalat?!
N-a plătit! Şi nici că va!
Cum se-ntâmplă şi-acuma…
“Scriem lege pe genunchi
Şi-asumăm… seu la rărunchi!”
Ce-ai făcut tu joacă pare;
Asta are, asta n-are…
Trei îs pentru asumare,
Ochii-nchişi, hai la votare!
Au trecut două decenii
De astfel de bazaconii;
“Ne-asumăm răspunderea,
bla-bla-bla, bla-bla-bla-bla…”
Ia mai dă-vă-n…
PE VAPORUL CLASEI A-NTÂIA
14 Sep
“Pe vaporul clasei a-ntâia,
Ne-mbarcăm cu toţii voioşi,
Şi lăsăm cu drag grădiniţa,
Celor mici şi plângăcioşi.”
Acesta-i cânt de-odinioară,
Când nu zic zău c-a fost mai bine,
Dar nici simţeam că ne-mpresoară
Prezentele furci caudine.
Acum, vaporul cel din cântec,
E doar o barcă găunoasă,
Ce-şi unduie bătrânul pântec,
Pe marea lege nebuloasă.
Deasupra bărcii e furtună,
Cu nori pedeşti şi pesedeşti,
Ce toarnă bărcii doar minciună
Şi povestiri marinăreşti.
Cu frica-n sân, că se îneacă,
Ţin dascălii strâns de timonă,
Sperând că răul va să treacă
Şi vor primi o barcă nouă!
În mici cabine negătate,
Stau toţi bobocii pitulaţi,
Deja fiind experţi la mate…
Având părinţii calculaţi.
Acum e altfel cântecelul
Ce-l triluiesc la îmbarcare
Boboci, aduşi cu zăhărelul,
De soarele promis în zare:
“Pe vapor plutind în derivă,
Ne-mbarcăm cu toţii sperând,
Că aleşi şi profi deopotrivă,
Aripi mici nu ni le frâng!”























Exprimare liberă