CHITANŢA

Apropos de comisia prezidenţială care crede că este oportună legalizarea prostituţiei în România, George Topârceanu cunoştea cu multă vreme înainte o astfel de pionieră într-ale sexului cu chitanţă (prostituată ce-o… ardea legal adică). Ea se numea Tanţa, iar Topârceanu i-a dedicat atunci şi o delicioasă poezie, pe care vă invit s-o citiţi… ca să vă veseliţi:

Tanţa, domnişoara Tanţa,
E-o duduie foarte şic,
Zveltă, cu ochi mari şi negri,
Cap superb, năsucul mic,
Picioruşe lungi şi durde…
Şi când se plimbă prin Tei
Toţi birjarii o admiră:
- Măăă, halal de mama ei!

Ce profesie are Tanţa?
Uite, n-aş putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanţa-i delicioasă
Şi-are maniere fine,
Nici nu vreau să ştiu ce face,
Nici cu ce şi nici cu cine.

Ca vecini, se mai întâmplă
Să-i mai cer un ac sau aţă,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţă.
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe,
Că ades intru la Tanţa
Fără să mai bat la uşe.

Tot aşa-ntr-o seară intru,
Era iarnă grea şi ger,
Şi-o găsesc în pielea goală,
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic,
Însă Tanţa mea îmi spune:
- Intră dragă, nu-i nimic!

Am intrat… şi beat de farmec,
O-ntreba-i plin de mister:
- Pentru ce stai goală, scumpo
Lângă-acel calorifer?
- Fiincă fost-a proprietarul,
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa -
Şi-uite, mi-am plătit chiria,
Iar acum… usuc chitanţa.