Ieri am luat o pauză de citit presă independentă şi echidistantă, de belit ochii la polemici politice şi alianţe ciolănoase şi am fugit până la staţia de metrou Unirii ca să “citeşte” şi io “lecturi urbane”. Ca oraşul. Care citeşte… împins de la spate de civika.ro şi tras de mânecă de Dan Dumitrescu, Adrian Ciubotaru şi încă vreo 150 de răzeşi (info, poze şi video)

Cum naiba să nu citeşti în condiţiile astea? Că tăbară ăştia toţi pe tine cu voroave tăioase şi buchi ascuţite! Ăla eşti…

Chiar tânăr fiind, nu m-au lăsat în ruptul capului să cutreier păduri, ci mi-au pus în braţe, de cum am ajuns, o traistă burduşită cu înţelepciune. Cu scule de luminat minţile. Cu cărţi. “Ia Fărcaş, cară… ” Şi-am cărat. Asta până la urcare în metrou. Acolo aud iar: “Dă traista încoa` musiu, că n-ai tu faţă de bibliotecar. Ia o carte de colorat şi fă-te că lecturezi. `Nainte marş!” M-am conformat, cum altfel?

Am agăţat “Mănăstirea Northanger” de Jane Austen şi am început să mă las colorat de rândurile ce curgeau. Erau despre o domnişoară nici albă dar nici neagră, care nu vedea viaţa nici roz, dar nici gri, şi care nu ştia că destinul i-a rezervat o poveste roşie. Mai tare de-atât nu m-am putut lăsa colorat de cele câteva pagini parcurse. Am citit pe traseul Unirii – Dristor 1 – jos – schimbă – sus – Dristor 2 – Unirii – “Adi, io nu mai cobor că ăsta mă duce spre casă şi… na.”

Înainte de Unirii am dat şi eu cartea din care am citit, mai departe. Celei de-a doua domnişoare. Că prima mi-a zis că “muuuuuu”, că cititul dăunează grav socializării ghetouiene. Că cică ea, dacă citeşte şi învaţă “să vorbeşte corect”, cum naiba se mai înţelege apoi cu ai ei şi-ale ei. Apăi… io ce să-i fi răspuns?

În alt registru… “Bună seara. Lecturi Urbane este un proiect de implicare civică iniţiat de civika.ro, ce are scopul de a promova lectura în locurile publice şi în mijloacele de transport în comun. Vă dăruiesc această carte cu rugămintea ca, după ce o citiţi, să o readuceţi în locul în care aţi făcut cunoştintă cu ea, la metrou… şi să o dăruiţi unei alte persoane necunoscute, după ce în prealabil v-aţi trecut numele pe interiorul copertei de final. Vă mulţumesc. Lectură urbană placută!” Cam asta i-am spus tipei care a primit cartea de la mine şi cam cu asta se ocupă proiectul din poveste. Proiect iniţiat şi sprijinit de nişte oameni faini, din ce am văzut şi puţin povestit cu ei aseară. Felicitări!

Am încălecat pe-o carte
Şi am dat-o mai departe.

Aviz organizatorilor: dacă vă place sloganul, cu dragă inimă, puteţi să-l folosiţi.

Blog Widget by LinkWithin