Arhiva pentru December, 2009
SĂRBĂTORI FERICITE! LA MULŢI ANI!
24 Dec
A mai trecut un an… aproape. Un an în care multe dintre cele propuse nu mi-au ieşit, în timp ce o grămadă dintre alea nepropuse au mers ţais! Ca-n viaţă…
Cel mai important şi mai frumos moment din anul ăsta care are deja bagajele făcute, este de găsit în “Poezia fără nume”, care se înfăţişează mai jos – vorbesc bineînţeles despre faptul că mi-am cerut iubita în căsătorie exact aşa cum mi-am imaginat de un car de vreme că aş vrea să se întâmple. Iar ea a spus da! Acum vorbim de rochii de mireasă, costume de mire, de invitaţii de nuntă, de hanul în care o să dănţuim la nunta noastră, de bebe… de câte şi mai câte. Şi, culmea… îmi place discuţia! Dar lăsându-mă pe mine şi lăsându-ne pe noi în basmul nostru…
… mă îndrept spre voi, prietenii mei virtuali sau nevirtuali care îmi citiţi scriiturile. Care v-aţi obişnuit să vizitaţi pagina aci de faţă. Vouă vă mulţumesc din suflet pentru că aţi continuat să vă întoarceţi la pamflezia ori poezia mea. Vouă vă promit că o să scriu din ce în ce mai bine, din cauza şi cu ajutorul vostru. Pentru mine şi pentru voi. Tot vouă vă urez Crăciun fericit alături de familiile domniilor voastre şi un an nou plin ochi de împliniri (propuse au ba)!
Al dumneavoastră Pamflezistul intră în vacanţă blogosferică până după anul nou, când vă aşteaptă iar să-i călcaţi pragul. Ca să vă îndulciţi cu vreo poezie, ori să vă amărâţi degustând vreo proză patetică. Sau, de ce nu, să vă râdeţi împreună cu vreo pamflezie… Ne recitim în 2010 aşadar!
SĂRBĂTORI FERICITE! LA MULŢI ANI!
POEZIA FĂRĂ NUME
22 Dec
Păşind pe-a vieţii ei cărare,
O demoazelă graţioasă,
Îngenunche lângă o floare,
Ce îi părea bolnăvicioasă.
Îi mângâie tulpină stinsă
Şi ofilitele petale,
Iar lacrima-i din ochi prelinsă,
Udă ţărâna de sub floare.
Deodat`, ca-n basm cu-„a fost odată”,
Sau ca-n poveşti cu peştişori,
Floarea-nvie şi zise „Fată,
să-mi ceri ce vrei… poţi de trei ori!”
Mirată fiind din cale-afară,
Blondina noastră demoazelă
Se muşcă-ncet de buzişoară,
Apoi vorbi, ca o vielă:
“De-i drept ce-mi spui şi de-i aievea,
De nimenea de nas mă duce,
Poi află floare ceea ce vreau…
Căsuţa mea de turtă dulce!
Să mi-o aşezi într-o poiană,
Unde să cânte trandafirii,
Acompaniaţi fiind la chitară,
De mâna lină a tihnirii.
Să dănţuiască toţi copacii,
Cu păsări, ierburi, cu pământul,
Şi singur, călărindu-şi melcii,
Să zboare gândul, numai gândul…
Şi-atât să zboare sărăcuţul,
Înconjurând pământul cel,
Pân` află care mi-e drăguţul…
Apoi, din cer, să cadă-n el.
Să îi şoptească la ureche
Să vie-acas`, degrabă chiar…
Să-şi ţuce sufletul pereche
Odat`… şi iar şi iar… şi iar…”
BALOSPITAL
10 Dec
Trezit dimimultpreadevreme
Măcar ca să zici c-ai dormit,
Din mult prea pufoasele perne,
Io walk, da am pas moonwalkit.
Mă trag după mine în baie,
Îmi urc cei doi ochi în oglindă,
Apoi îmi fac duşulolaie…
Că numplaceoglindaburindă.
Aproape păşescătre stradă,
Aproape ajung şi la ea,
Aproape m-arunc în maşină,
Aproape gonespeşosea.
Aproape ajung şilamuncă,
Aproape că-mi vine să mor,
Că la domnOprescu pe luncă,
Bizonii şi gropile-s cor!
Aproape cămbeau şicafeaua,
Aproape m-aşez la birou,
Aproape lucrează căţaua,
Aproape că dau din popou!
Se mişcă redacţia cu mine
Când tun din ceavoce hartistă,
Ai zice că-s pe alkaline,
Iar alt nici că se maiegzistă!
Ai zice cămplac unii oameni…
Ţi-aş zice că alţii nu-mi plac,
Ai zice că ţiu cu Băsescu…
I-aş zice dedulce, da tac!
Se mişcă în ceas limbacondă,
Aproape că-i vreme să plec,
Îmi curge şunochi dup-o blondă
De-aceea cu sânge aztec…
Îmi vine să-i strig săsabţină,
Sfârşesc hotărât să m-abţiu,
Că n-are muiere vrovină…
Nici una, din cât nu prea ştiu.
Mă sui iar în casambulantă,
Dau cheie, porneşte motor,
Mă duc către lumeaialaltă,
Cu versuri şi rime ce dor.
Odată ajuns la cenaclu,
Arunc dupăvin c-un pahar,
Livrescul zâmbeşte pe-un soclu,
Iar vinul e roşlăcrimar.
Sărut cenaclişti pevoroavă,
Mai schimb trei cuvinte cu doi,
Venit-am cu şira concavă,
Convex sunt acu demăndoi!
Se joacă oraşul cu mine,
Mă minte că-s singur pe drum,
Că gropile parcă-s mailine,
Umplute de-o vrajă cufum.
Alerg apăsînd o pedală,
Spre casa din capăt desat,
S-adulmec frumoasă petală,
Apoi s-o depun pe unpat…
Sunt hoţ de miros depetale
Şi fur, transformat în petal…
Apoi îmi aprind o ţigare,
Şi-nchei acest balospital.
BUBU
8 Dec
Dragul meu, îţi scriu misivă
Ca din timpuri de arhivă,
Să te-nvit, precum apare,
Pân la păsăricazare.
O să-ncep mai light, şi-oi spune,
Una, două, sau trei glume,
Cum că noi am trăi bine,
Ori c-avem rate infime.
Poi oi trece mai departe,
Că cu carte cic-ai parte…
Şi ţi-oi zice cu frumosu,
Să-l saluţi pe bărbătosu.
Cum ar fi, dragă stăpâne,
Ia mai cheamă şi un câne,
Unu blând, da să se-nfoaie,
Şi, firesc… să aibă coaie.
Vii la păsăricazare,
Suni de două ori, da tare!
Şi-ţi deschide păsărica,
Să-ţi ofere căzărica.
Păsărică, păsărică,
De curînd ferchezuită,
S-o săruţi o dată-n prag,
Da încet, finuţ, cu drag.
Ai intrat… fă-te comod,
Simte-te ca voievod!
Pun un jazz la patefon,
Poate… cânt la microfon.
Să mă dănţuieşti un pic…
Jur să-ncep să-ncerc s-abdic!
Poi vom sta la o ţigare,
Pall Mall de post-abdicare.
Te mai ţin niţel culcat,
Te pupic şi-am sigilat,
Iar de ţi-a plăcut cum fu,
Să mai vii… Cu drag, Bubu
UN FLEAC, ACELAŞI DRAC
7 Dec
Putea să fie Geoană preşedinte. A şi fost – o noapte. “Noaptea moguliană a prostănacului” … ce titlu de best seller! Dar auzi ciudăţenie, că ziua nu-i ca noaptea, cum nici iarna nu-i ca vara. După ce-a cântat cocoşul pe gardul Cotroceniului şi s-a făcut lumină, toate orătăniile au zbughit-o de prin coteţe şi s-au oprit fix în faţa afişajului de pe Coteţul Electoral Central (CEC Vântule, nu POŞTA). Iar acolo, ce să vezi… nu apăreau nici un fel de procente. Nici un fel de numere. În schimb rula o replică de filme cu şi pentru proşti: “Un fleac, i-am ciuruit!”
Dodoloaţa nu avea să se urnească spre viitor odată cu învestirea lui Geoană şi după spusele acestuia. Cine a crezut aşa ceva este fie idiot, fie idiot. Prostănacul în cauză nu este în stare să facă pe locomotiva dezvoltării. E prea prost. Şi fudul pe deasupra. Un prost fudul care ţopăie când apar pe ecrane scorurile pe care partidul său le-a convenit cu mogulii Vântu, Voiculescu şi Patriciu, în colaborare cu deosebit de credibilele institute de sondare. Cât de prostănac trebuie să fii, ca să faci aşa ceva?! Ca să nu-mi mai amintesc de discursul apoteotic de glorios şi vizita la sediul PNL-ului, plimbarea de mânuţă cu Crinuţa, şampanii şi petrecere. Dacă acest individ ajungea preşedintele României… România avea un preşedinte. Devastator de logic, nu? Logic… şi cam atât. Dacă aveaţi şi altfel de aşteptări, mă risc să declar că sunteţi totalmente naivi. Că unii erau într-adevăr îndreptăţiţi să aibă aşteptări de la Geoană, nu contest. Spun însă cu mâna pe naturel că acei unii nu trebuiesc confundaţi cu oamenii simpli, cu poporul. Aşteptări aveau peneliştii, mogulii, baronii locali, Năstase, Iliescu, Vanghelie, Hrebenciuc… toată caracatiţa ceea care-şi încorda tentaculele în spatele lui Mircea şi pe care votanţii PSD fie n-o văd (că-s “orbi”), fie se fac că n-o văd. Iar pentru că marioneta Geoană trebuia să se ridice la înălţimea atâtor “aşteptaci”… `poi noi, ăştia simpli, puteam aştepta mult şi bine să se mai scoboare din înălţimi şi să ne bage în seamă…
Fraudat, nefraudat, marinaru-a câştigat. Ţara românească va fi condusă şi de acum înainte în aceeaşi manieră băsesciană de care sunt sătul până peste creierii capului. Aşa cum nu-i pot înţelege pe aceia care au votat cu Geoană, aşa nu-i pot înţelege nici pe cei care l-au ştampilat pe Băsescu. DE CE? Ce a făcut mitocanul ăsta bun pentru România în ultimii 5 ani? Aduceţi-mi la cunoştinţă o singură realizare de-a lui. Boon. Ia să privim niţel şi peste umărul marinerului… coolturista Udrea, Videanu bordurianul, scenueta Ritzi, asfaltangoul Berceanu, aviarul Flutur, umilul Boc, nemaipotentul dragă-Stolo… şi luuungă mai e coada portocaliilor care aşteaptă la ugerul ţării, în spatele căpitanului, să sugă în continuare ce-a mai rămas de supt. Jucătorul de Băsescu o să continue politica de dezbinare, o să menţină pe vecie circul parlamentar activ şi niciodată, dar niciodată, n-o să vină în Piaţa Universităţii să le vorbescă românilor despre realizări şi să le asculte doleanţele (aşa cum promitea în 2004), pentru simplul motiv că n-o să aibă nicio realizare şi nici nu-l interesează care-s durerile poporului român. Aşteptările căţeilor portocalii l-au obligat pe marinar să se ridice deja mult prea sus, aşa încât, de unde este acum, nici nu pot să spun sigur dacă ne mai vede măcar. Păsăricile să-şi vadă individual de treabă aşadar, găozarii la fel… că dacă stăm în baza lui Băse, ne îngheaţă căpşoarele aşteptându-l să vină la cina cea de taină, din piaţă.
Putea să fie Geoană preşedinte. Dar e Băsescu. Un fleac, acelaşi drac.
CATINDATUL DIPIŞIENTRU
5 Dec
Iar avem, precum se pare,
Tur doi de prezidenţiale,
Şi-om vota din nou ca proştii,
Ca să iasă tot “ai noştri”.
Tare-mi pare rău de ţară,
Că-i a nu ştiu câta oară,
Când votează, fiind prostită,
Ca să fie asuprită!
Românul lui Caragiale,
Veci nu-nvaţă din greşale,
Şi mereu se turmentează,
Ca să ştie cum votează.
Drept urmare, turmentatul,
A făcut iar ca bărbatul
Ce va stăpâni pe oşti,
Să s-aleagă din doi proşti.
Poi să mă lăsaţi, vă zic,
Cu celebrul “rău mai mic”…
Că aşa n-avem scăpare,
Câte zile sunt sub Soare!
Ca să-nchei, ne-având opţiune
Şi ştampilă unde pune,
Voi vota cu drag doar pentru
Catindatul Dipişientru.





















Exprimare liberă