Păşind pe-a vieţii ei cărare,
O demoazelă graţioasă,
Îngenunche lângă o floare,
Ce îi părea bolnăvicioasă.

Îi mângâie tulpină stinsă
Şi ofilitele petale,
Iar lacrima-i din ochi prelinsă,
Udă ţărâna de sub floare.

Deodat`, ca-n basm cu-„a fost odată”,
Sau ca-n poveşti cu peştişori,
Floarea-nvie şi zise „Fată,
să-mi ceri ce vrei… poţi de trei ori!”

Mirată fiind din cale-afară,
Blondina noastră demoazelă
Se muşcă-ncet de buzişoară,
Apoi vorbi, ca o vielă:

“De-i drept ce-mi spui şi de-i aievea,
De nimenea de nas mă duce,
Poi află floare ceea ce vreau…
Căsuţa mea de turtă dulce!

Să mi-o aşezi într-o poiană,
Unde să cânte trandafirii,
Acompaniaţi fiind la chitară,
De mâna lină a tihnirii.

Să dănţuiască toţi copacii,
Cu păsări, ierburi, cu pământul,
Şi singur, călărindu-şi melcii,
Să zboare gândul, numai gândul…

Şi-atât să zboare sărăcuţul,
Înconjurând pământul cel,
Pân` află care mi-e drăguţul…
Apoi, din cer, să cadă-n el.

Să îi şoptească la ureche
Să vie-acas`, degrabă chiar…
Să-şi ţuce sufletul pereche
Odat`… şi iar şi iar… şi iar…”

“Aşa va fi precum dorit-ţi-ai
- începu floarea să pronunţe -
Pentru că viaţă dăruit-mi-ai
Voi naşte toate trei dorinţe!

S-o iei pe drumul ăst` nainte,
Păşind trei zile neîncetat,
Şi-n ziua trei, la Soare-asfinte,
Căsuţa îţi vei fi aflat.

Acol` te-opreşti, găsind şi tihna
Ce mi-ai cântat că îţi doreşti,
Cu cer, pământ şi cu natura,
Te-invit de-acum să dănţuieşti.

În timpul ăst` va zburda gândul
În toate cele patru zări,
Rotindu-se pe tot rotundul
Să caute-acele sărutări…

S-aştepţi făr` grijă, fără vreme,
Atât cât e de aşteptat,
Iar gândul tău mereu să cheme
Pe-acela ce-ţi va fi bărbat.”

Atât mai zise mica floare,
Poi o lumină apăru,
Şi-n raza cea, precum o boare,
Se furişă şi dispăru.

Rămasă singură blondina,
Văzu că-n palma ei ţinea,
Doar trei petale dintr-o floare
Ce-a fost şi-acum nu mai era.

Porni la drum, merse trei zile
Fără să facă vreun popas,
Şi-a treia zi, la Soare-asfinte,
Privind, rămase fară glas…

În faţa ei, o poieniţă
Aşa ca-n vis se aşternea,
Şi-n centrul ei stătea căsuţă
Din turtă dulce, cum pohtea.

Cântau pe voci toţi trandafirii,
Acompaniaţi la o chitară,
De mâna lină a tihnirii
Şi toate cele de afară.

Se prinse-n joc şi demoazela,
Cu cer, natură şi pământ…
Uitând de toate-n locu-acela,
Dar rămânând c-un singur gând…

……………………………………………..

Trecură-acuma şapte zile
Şi şase nopţi de când stătea
În casa ei de turtă dulce
Şi pe ales îl aştepta…

În ziua-a şaptea, la dormire,
Pe când să cadă-n aşternut,
Avu blondina tresărire…
„În uşă cine mi-a bătut?”

Se duse-ncet, plutindu-şi pasul
Cu inima sărind din piept
Aproape auzindu-şi glasul
„Oare e-acela ce-l aştept?”

Deschise uşă, iar în prag,
Un june brun căzu-n genunchi,
Cu cei doi ochi scăldaţi în drag
Şi-n inimă c-un dulce junghi.

Acesta ridică privirea,
Ca s-o-ntâlnească pe-a domniţei,
Şi îmbrăcă apoi iubirea,
Cu firul din vârful peniţei:

„Privescu-ţi chipul domnişoară
De şase nopţi şi şapte zile…
Iar sărăcuţa inimioară
A scris roman cu multe file!

M-am înecat… pierdut-am număr
În ochii tăi, acel ocean…
Poi m-am salvat, privindu-ţi umăr
Din trup poetic, diafan.

M-am rătăcit prin păru-ţi galben,
Jucându-mă de-a „cum ar fi”
De te-aş striga să vii la mine,
Iar tu de-a dreptul… să şi vii

Să stai ascunsă între braţe
Şi-nconjuraţi să dănţuim,
Cronos în cui să se agaţe
Ca veşnic noi să ne iubim.

Acum, la preţ de şapte zile
De când privesc dintre copaci,
Mi-s diamant răspunsurile
Când mă întreb: Ce vrei să faci?

Am smuls de-acolo diamantul
Şi l-am stropit cu un inel…
Să fie el, aş vrea, veşmântul
Cu care-mbraci un degeţel.

Mai sper doar că frumoasa fată
Exact pe mine m-aştepta…
Şi-ntreb, cu vocea-mi tremurândă,
Cristina… vrei să fii soţia mea?

P.S. Am citit acestă poezie aseară, la cenaclul Recitiri, iar colegii de voroave alese m-au ajutat de la A la Z. Cu textul ascuns, cu inelul dosit, cu şampania, la fel de ferită de ochii blondinei. Tone de mulţumiri tuturor! Mi-a ieşit exact aşa cum am dorit! După ce, pe parcursul zilei, am suferit ca un câine, de emoţii, la momentul cererii în căsătorie mi-am ţinut pârdalnicele de emoţii între nişte bariere impuse şi trasate uşor cu un singur pahar de whisky. Sunt fericit… demoazela a răspuns că… “DA!

P.S. 2 Au mai scris Ileana Ghiţă, Gabi Macovei, Dragoş Butuzea, Elena Cîrîc, nenea Twitter, iar YouTube a postat şi filmuleţul cu cererea în căsătorie:

Blog Widget by LinkWithin