D`ale mele

Dragii mei (care mai sunteţi),

Mie mi-a ajuns! Nu mi-e teamă că vreun ardelean pur sânge se va dezice de mine pentru că n-am avut destulă anduranţă şi astfel am adus prejudicii brandului ardelenesc, secţiunea “răbdare”. Pateul tranziţiei, al reformei şi-al pseudodemocraţiei postrevoluţionare mi-a ţinut de foame 20 de ani. Nu tri ore şî patruşcinci… Do-uă-zeci-de-ani!!! Eroare brucaniană. Eh, nu ştiu dacă am io ceva, da` pe mine m-a pălit o foame de democraţie sadea şi de normalitate, soră cu acţiunile extreme. Drept urmare o să vă rog să-mi permiteţi să vorbesc în numele dragilor mei, a celor ce se regăsesc şi să spun cele ce urmează.

Pretindem bucată de ţară. Cerem imperativ statului român înfiinţarea Ţinutului “Normalicesc”! În lumina rezultatelor ultimelor alegeri prezidenţiale, pare-se că suntem destul de puţini cei care ne mai dorim acest lucru, deci n-avem nevoie de o bucată foarte mare din Dodoloaţă. Trei judeţe ne ajung. Vrem împrejmuirea acestui teritoriu cu un zid mai gros şi mai înalt decât cel ce tăia pe din două Germania. Pentru că am văzut că acela poate fi la o adică dărâmat, iar noi, cei puţini, nu ne dorim ca acest lucru să se întâmple şi cu zidul normalităţii, ce ne va despărţi de vechea Românie. Niciodat`!

O să ne spuneţi să plecăm din ţară dacă nu ne convine. Nu vrem! Ţara asta nu-i a voastră tăntălăilor. Nici a noastră. E a tuturor românilor. Iar fiecare are dreptul de necontestat de a convieţui cu râul şi ramul româneşti. Dar nu oricum. Aşa cum toţi retardaţii se pot scălda în voie în noroiul pe care-l perpetuează votând mereu şi mereu aceeaşi dobitoci, aşa noi, ceilalţi, avem dreptul de a cere autonomie într-un luminiş românesc. Ca să trăim fără voi. Să ne conducă cine vrea muşchiu` nostru “normalicesc”. Fără pesedei, pedelei, penelei, pecei, independenţi cretinoizi şi alţi mâncători de căcat. Să nu ne mai împiedicăm de săraci cu duhul care ne vând şi se vând pentru o pungă electorală. Nici de postaci. Nici de târâtoare mâncătoare de turism electoral. Să nu mai avem ţărani care sunt setaţi de aburului alcoolului pe opţiunea “pesede ne măreşte pensia”. Că, ne scuzaţi, da` cu prostu` am înţeles şi noi până acum că nu are rost să ne punem. Că e mulţi şi are minţile odihnite (vezi turul doi al alegerilor prezidenţiale)!

Drepturile şi libertăţile fundamentale ne sunt călcate în picioare! Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică; libertatea individuală; dreptul la apărare; libera circulaţie; viaţa intimă, familială şi privată; inviolabilitatea domiciliului; secretul corespondenţei; libertatea conştiinţei; libertatea de exprimare; dreptul la informaţie; dreptul la învăţătură; accesul la cultură; dreptul la ocrotirea sănătăţii; dreptul la mediu sănătos; dreptul de vot; dreptul de a fi ales; dreptul de a fi ales în Parlamentul European; libertatea întrunirilor; dreptul de asociere; munca şi protecţia socială a muncii; interzicerea muncii forţate; dreptul la grevă; dreptul de proprietate privată; libertatea economică; dreptul la moştenire; nivelul de trai; familia; protecţia copiilor şi a tinerilor; protecţia persoanelor cu handicap; dreptul de petiţionare; dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Acestea sunt toate. Câte dintre ele sunt respectate altundeva decât pe foaie, în România? Nu vrem aşadar să trăim într-o Românie care nu se conduce după litera constituţiei ci după bunul plac al curvelor politice. Dar vrem să trăim în România! E dreptul nostru. În România noastră!

Reclamăm încă o dată, în baza drepturilor pe care le avem dar care nu ne sunt respectate, înfiinţarea şi delimitarea Ţinutului “Normalicesc”. Cu constituţie, drapel, stemă, imn şi toate cele. Avem dreptul să ni se respecte drepturile! Iar în cimitirul democraţiei, al bunului simţ şi-al bunăstării – ce se vede dacă te urci pe vârful Omu, pui mâna scoc la frunte şi te uiţi peste ţară – acest drept prim este pus cruce demult. Dorim aşadar autonomie forte. Cerem rupere de ţărişoara în care minciuna, hoţia şi prostia sunt virtuţi de podium.

It`s a win-win situation. Noi scăpăm de voi şi voi scăpaţi de noi. O să vă fie şi mai uşor să ghidaţi masele, acum existând posibilitatea, infimă ce-i drept, de a se naşte unii care să vă încurce într-un final socotelile. Dacă nu vouă, urmaşilor voştri. Iar noi vom sălăşlui într-un ţinut în care dreptul să fie drept, justiţia justiţie, politicianul angajatul poporului, vorba vorbă şi promisiunea respectată. O Românie normală. “Normalia”.

Noi nu ne vom dori nici morţi-copţi să vă vizităm ţara. Iar voi nu veţi avea nicio şansă să pătrundeţi în a noastră. Deci zidul despărţitor nu se va numi graniţă ci “hăul dintre două lumi”. Pentru că asta ne şi dorim. Odată instalaţi în Normalia, o să săpăm în jurul zidului în hău. Până în cealaltă partea a globului pământesc plus încă doi metri. Vom construi punţi doar ca să ne legăm de restul lumii. De voi ne dorim rupţi pe vecie!

Murim în România şi asta ne ocupă tot timpul. A vrut Badea să spună ceva, dar a greşit primul cuvânt. Muriţi voi! Noi chiar vrem să trăim. Aici. În România noastră. În Normalia. În ţara în care dacă votezi cu X, acesta nu se duce imediat după colţul rotund ca să negocieze o aliaţă cu Y. Poate că Y a fost exact motivul pentru care ai votat cu X, iar episodul cu negocierea dăunează grav respectării dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. Ca să nu mai zic că W şi Z sunt nişte idioţi. Suntem atât de hotărâţi în acest sens încât o să ne strângem naibii odată să ne apucăm de scris la proiectul de lege privind autonomia Ţinutului “Normalicesc”. Aşa ar fi normal, dacă mai sunt oameni în ţărişoara asta cărora să pot să le tastez o scrisoare pe care s-o încep cu “Dragii mei,”.

Cine ne sprijină efectiv? De vorbe cred că suntem cu toţii sătui…