Din presă

Un invitat de seamă (pentru mine), ce poposeşte zilele acestea în Bucureşti şi-n umila mea casă, invitat ce este originar din Homberg, Germania, m-a întrebat nonşalant, în timp ce treceam pe lângă Spitalul CFR 2 de pe Bulevardul Mărăşeşti, dacă noi, ca naţie, suntem sănătoşi sus, la mansardă…

M-a frapat întrebarea. “Why asking?!” l-am chestionat într-o engleză mult mai bună decât a lui. Mi-a indicat să privesc clădirea spitalului… Atârnat de el, deasupra intrării principale, stătea “Sufletul Comerţului”. Reclama. O casetă luminoasă ce anunţa că Panasonic are “Idei pentru viaţă”. “La noi, în Germania, n-o să vezi niciodată reclamă afişată pe un spital… NICIODATĂ!” a întărit el. I-am răspuns…

“La noi da!” Noi afişăm bannere publicitare pe Arcul de Triumf. Noi băgăm Statuia Pompierilor în valiză Louis Vuitton. Noi promovăm un post de radio din două litere, scriind despre el pe toţi pereţii posibili şi imposibili din Bucureşti (apropos, ştiţi cine-şi scrijeleşte numele pe perete?!). Noi, fără să ne intereseze vreo autorizaţie, de orice fel, îi punem pe Spiru Haret şi pe Gheorghe Lazăr să fredoneze “De ce plâng chitarele“.

Aceste exemple, şi mai ales ultimul de maximă actualitate, ne fac pe noi, printre altele, “Subraţul Păros şi Nespălat al Europei”! Şi asta, pentru că domnul Fischer, uitându-se a doua oară la panoul de reclamă ce era aproape mai mare decât spitalul, a tras aer pe nas, s-a strâmbat, şi a decretat: “Smells really bad!”… iar domnul Fischer n-are miros ascuţit…

Cunoaşteţi şi alte locuri în care categoric n-ar trebui, sau n-ar fi voie, dar sigur au apărut, apar şi vor mai apărea reclame?!