Poezie românească

Gripa porcină… doamne, ce chestie la modă! În trend, cu alte cuvinte. Dreptate am? Zi AH1N1, zi gripă nouă, zi-i cum vrei tu… e clar că deja ai captat atenţia. Apoi tuşeşte o dată sănătos. Ăla eşti!

Cu pronosticuri extrase din scenariile filmelor de groază, cu măşti de protecţie pe bot, cu farmacii luate cu asalt de pulime (marcă Oprescu)… uite aşa se plimbă Porcin prin România, speriindu-i pe cei săraci cu duhul şi muncind din greu pentru reuşita psihozei naţionale. Mass-media, ca prietene de nădejde, îl ajută pe micul Porcin să se facă maaare, maaaare, să calce creieri de români în picioare.

Şi toate astea, în timp ce nesimţitul de Porcin ţine în buzunar o invitaţie personalizată, în filigran, ce-l îmbie la o mare serată dansantă… la care porcul nu catadicseşte să-şi facă simţită prezenţa. Poate pentru că o dată ajuns acolo l-ar măcina complexele de inferioritate, aşa că preferă să zburde prin ţară şi să facă gargară.

Ca să vedeţi că virusul gripei porcine (AH1N1) e muuuult diluat faţă de dracul cel negru, vă invit, prin intermediul lui Paul Everac, aflat aici în postura lui de poet, să participaţi la serata dansantă imaginată de acesta şi… să înţelegeţi fiecare ce doriţi…

Serata dansantă

de Paul Everac

Era lume multă, zâmbitoare, galantă
la serata dansantă.
Domni simandicoşi, cucoane rasate
gângureau cu multă afabilitate.

Cu mănuşi glasate, rochie vaporoasă, roză,
dansa cu domnul Diabet doamna Coxartroză
şi în cursul unor sofisticate cadenţe
îşi făceau reciproc intime confidenţe.

Pe-o banchetă povestea c-o distincţie rară
din viaţa ei doamna Dischinezie Biliară
şi-i dădea în răstimpuri câte-un sfat foarte practic
nepotului său, Spasmul Anafilactic.

Ulcerul ieşise puţin pe balcon
să fumeze cu dl Cancer de Colon,
în timp ce sfioasă, într-un colţ pitită,
trăgea cu urechea tânăra Hepatită.

Ciugulea praline de pe o tipsie
surâzând graţios Madame Dispepsie
şi-arunca tirade cu un haz regal
în explozii de râs dl Blocaj Renal.

La masa de joc din mai multe părţi
lângă dl Alzheimer ce era în cărţi
se strânseseră şi-şi dădeau un tainic tuyon
domnii Wassermann, Parkinson şi Socalsky-Bouillot.

Îşi modela vocea să fie bine auzită
de Madame Oreillon frumoasa Gingivită
şi făcea o descriere cât mai exactă
de viziunile ei doamna Cataractă.

Fiecare îşi proclama deschis sau pe-apucate
a slăbiciunii sale superioritate
şi îşi lăuda fără a şovăi
savoir-faire-ul propriu de-a se curarisi.

Stând pe scaune, fotolii sau sofá,
fiecare-şi exalta meteahna sa
ridicând în slăvi cu modulări de glas
trânji, epilepsie, pancreas.

Câte-un nene se umfla ca un aristocrat
dacă produsese la plămâni un infiltrat
şi-şi întemeia prestanţa toată
când pe cord, pe tiroidă sau prostată.

Pe la ora 20 precis apăru şi dl Sifilis
şi-ncepu să-mpartă plescăind din nări
cordiale sărutări şi-mbrăţişări.

Dup-un ceas activ de-mbrăţişat şi lins
arăta mai palid, însă mai distins,
iar convivii săi păreau flataţi, cocheţii,
că-i sorbiseră cu râvnă spirocheţii.

Fără dubii, musafirul cel mai animat
fu cel cu stomacul proaspăt rezecat,
domnişoara unanim râvnită,
cea c-o straşnică mastoidită,
iar dănţuitorul cel mai plin de har
cel cu reumatism poliarticular.

În culmea acestei minunate exaltări
apăru Subreta Moarte cu tăviţa de gustări
şi fieştecare luând şi molfăind cu spor
ridică paharul pentru viitor.