Poezii
LA MULŢI ANI, FEMEIE!
8 Mar
Ce bună investiţie făcut-a Dumnezeu,
- şi-aceasta-i exclamaţie din gură de ateu -
Când s-a gândit vecinic să rupă o costiţă,
Ca din Adam să facă acea mironosiţă!
De io-aş fi fost plămada şi zeu mă întreba,
Ştiam să-i dau răspunsul… că îl va înşela
Muşcând din măr, şoptindu-mi asemenea să fac…
Dar vina-i a ta, Doamne, căci coastă-a fost de drac!
Un drac cu chip de înger, asemenea-i femeia,
Ce ţine-n pântec caldu-i a însăşi vieţii cheia,
Deschizând nemurirea cu capul înainte
Şi-urlându-şi, la fătare, titlul de prim-părinte.
Că are gura mare… că îţi împuie capul,
De vină nici că-i dânsa, ci culpa-i la bărbatul
Ce nu face din prima cum zice-a lui muiere,
Că asta ie femeia, o… ceva, da cu vrere!
Un nesecat izvor din care beau poeţii
Neoprindu-se stiharii pân ce n-ajung ca beţii;
Scăldându-şi pana iară în albia-călimară…
Aceasta ie femeia, serafică cerneală!
Că uneori din poştă se vede că-i cocotă…
Aşa a-mpachetat-o netrebnica marmotă;
Ruşine-acelor care ca s-o bârfiţi vrut-aţi,
Femeia doar că ieste… capcană de bărbaţi!
Liantul comuniunii, lipiciul pentru-acasă,
Miros inconfundabil de cea mai caldă masă,
Aripa ce se-ntinde să-i apere pe pui…
Aşa te văz femeie, exact aşa cum spui!
Tastând o viaţă-ntruna şi tot n-ajung voroave
Ca să descriu din tine atât pe cât se cade,
Se-nclină deci poetul, sărută mâni şi-ncheie…
Să nu te schimbi perfecto… şi la mulţi ani, femeie!
POVESTEA PRIMĂVERII
3 Mar
“-Hai voinice, lungu-i drumul, să-l străbaţi o viaţă-ţi ia,
Pune de iuţeşte pasul, strigă-i murgului un `Cea!`
Bagă-i pintenii în coaste, strânge bine hăţurile,
Amândoi, şi tu şi murgu, mai iute ca paserile
S-ajungeţi la ferecata ce suspină într-un turn;
Fiica Soarelui, ai mică, ce-a răpit-o Zmeu nebun!”
Aşa striga Vânt turbatul, ce cu ei se însoţea,
Ghiocel era bărbatul, pe murg Săgeată-l striga,
Om şi cal, cu Vânt în plete, alergau spre cel palat,
Unde Zmeul-parazmeul Primăvara-a-ncătuşat
Cerând măritului Soare, de mai vrea să-şi vază fiica,
Să îi dea puterea toată, altfel moare mititica!
Dar s-o luăm cu începutul, să aflaţi c-a fost odată
Împărat, ce-avea sub dânsul tot pământul laolaltă,
Stând pe-un tron, ţinea un sceptru de lumină şi căldură,
Picurând din el cu viaţă pe supuşi şi pe natură.
Iar când dormea împăratul, soţioară-şi trimitea,
Şi stătea frumoasa Luna toată noaptea de veghea.
Din iubirea lor celestă, patru fete se născură,
Vara, Toamna şi cu Iarna primele ieşite fură,
Iar în urma lor, senină, apăru şi Primăvara…
Într-o stea se încurcase de-ntârziase, bălăioara.
Bucuros de-aşa podoabe atunci Soare-a decretat
Să se-mpartă anu-n patru, iar bucăţile le-a dat
Celor patru nou născute, să-şi pună amprenta ele,
Fiecare pe-o bucată, după cum li-s sufletele.
Vara, caldă ca o pită proaspăt scoasă din cuptor,
Imprimă bucata dânsei cu suflu dogoritor.
Toamna, suflet de artistă, coloră porţiunea sa
Cu un nor ce plângea ploaie pentr-o frunză ce cădea.
Iarna, cu trăiri dosite, hotărî… iaca dovadă,
Să se-ascundă sub o mantie sclipitoare de zăpadă.
Iar zglobia Primăvara, ai mai mândră dintre ele,
Desenă pe-a ei bucată multe multe floricele! Citeşte continuarea >
MEA VULVA
16 Feb
Povestind din altă viaţă,
Praf în nas, de cretaceu,
Vă dezvălui istorioară
Din îndepărtat liceu:
Era-n ora de română,
C-un magistru naşparliu,
Care-un cinci schiţa din rână
După mulţi de “vai” şi-un “chiu”.
Doar ce se târâse-n clasă
Poftisind a ne-asculta,
De Coşbuc, cea “Mânioasă”
Avut-am a prepara.
Toţi cam văruisem bancă,
Ţineam deşte-ncrucişate…
Profu-alese ardeleancă,
Fix pe “Miss Sexualitate”!
O gazelă bălăioară,
De un metru şapteşpatru
Ce, plutind spre tăblicioară,
Năştea-n mine cel bărbatu!
Eram sotto… nu-nvăţase,
Nici că mintea-o ajuta;
Poate doar buzici cărnoase…
Băi…
Cum-necum, se descurca!
Sprijini fata catedra
Şi-ncercând să-şi ceară scuze,
Susură un “Mea vulva!”
Prin iubibilele-i buze.
Râs-am toţi de prostovană,
- doi erau să se înece -
Neştiind că diafană
Împuşcase înc-un zece!
…
Auzit-am de curându
Cum că-i merge foarte bine…
Şi că… oricâţi sunt la rându,
“Mea vulva” înc-o ţine!
PISICUŢĂ
10 Feb
Pisicuţă pis-pis-pis,
Te-am visat azi noapte-n vis…
Te spălai, te pieptănai,
În femeie te-mbrăcai
Şi-apoi, folosind ocheade,
Recitai mute şarade.
Io-l jucam niţel pe prostu,
Ca să-ţi amintesc de fostu
Şi s-am timp să te privesc,
Plănuind cum te-altoiesc…
Iar la capăt de piesetă
Te-aştepta o… baionetă!
Tu, cu gândul la războiu
Ce fierbea în amândoiu,
Te-aşezai pe o măsuţă,
Miorlăiai, dând din lăbuţă,
Şi-mi şopteai limbi-n ureche
Coborând pe îndelete…
Io, pisoi înfierbântatu,
Munceam să-mi sară ficatu,
Te dădeam de toţi pereţii,
Îţi luxam articulaţii,
Pătrunzând în… taine cele…
Ca un taur în arene!
Tu, ca o nevertebrată,
O şerpoaică antrenată,
Te mulai pe situaţiune
Gemând câte-o-alocuţiune,
Poi strigai: “Soldat, acţiune!”
În războiul fără nume.
Io, rol prim în cea scenetă,
Împungeam cu baionetă,
Lovind stânga, lovind dreapta,
Să străpung cumva reduta,
Apoi, gata cucerită,
Contemplam cea Afrodită.
…
M-am trezit de dimineaţă
Cu un gust amar şi-o greaţă,
Poi văzut-am patul gol
Şi zis-am, pe sol bemol:
“Mi te-ai dus la altă puţă…
Mama ta de pisicuţă!”
POEZIA FĂRĂ NUME
22 Dec
Păşind pe-a vieţii ei cărare,
O demoazelă graţioasă,
Îngenunche lângă o floare,
Ce îi părea bolnăvicioasă.
Îi mângâie tulpină stinsă
Şi ofilitele petale,
Iar lacrima-i din ochi prelinsă,
Udă ţărâna de sub floare.
Deodat`, ca-n basm cu-„a fost odată”,
Sau ca-n poveşti cu peştişori,
Floarea-nvie şi zise „Fată,
să-mi ceri ce vrei… poţi de trei ori!”
Mirată fiind din cale-afară,
Blondina noastră demoazelă
Se muşcă-ncet de buzişoară,
Apoi vorbi, ca o vielă:
“De-i drept ce-mi spui şi de-i aievea,
De nimenea de nas mă duce,
Poi află floare ceea ce vreau…
Căsuţa mea de turtă dulce!
Să mi-o aşezi într-o poiană,
Unde să cânte trandafirii,
Acompaniaţi fiind la chitară,
De mâna lină a tihnirii.
Să dănţuiască toţi copacii,
Cu păsări, ierburi, cu pământul,
Şi singur, călărindu-şi melcii,
Să zboare gândul, numai gândul…
Şi-atât să zboare sărăcuţul,
Înconjurând pământul cel,
Pân` află care mi-e drăguţul…
Apoi, din cer, să cadă-n el.
Să îi şoptească la ureche
Să vie-acas`, degrabă chiar…
Să-şi ţuce sufletul pereche
Odat`… şi iar şi iar… şi iar…”
BALOSPITAL
10 Dec
Trezit dimimultpreadevreme
Măcar ca să zici c-ai dormit,
Din mult prea pufoasele perne,
Io walk, da am pas moonwalkit.
Mă trag după mine în baie,
Îmi urc cei doi ochi în oglindă,
Apoi îmi fac duşulolaie…
Că numplaceoglindaburindă.
Aproape păşescătre stradă,
Aproape ajung şi la ea,
Aproape m-arunc în maşină,
Aproape gonespeşosea.
Aproape ajung şilamuncă,
Aproape că-mi vine să mor,
Că la domnOprescu pe luncă,
Bizonii şi gropile-s cor!
Aproape cămbeau şicafeaua,
Aproape m-aşez la birou,
Aproape lucrează căţaua,
Aproape că dau din popou!
Se mişcă redacţia cu mine
Când tun din ceavoce hartistă,
Ai zice că-s pe alkaline,
Iar alt nici că se maiegzistă!
Ai zice cămplac unii oameni…
Ţi-aş zice că alţii nu-mi plac,
Ai zice că ţiu cu Băsescu…
I-aş zice dedulce, da tac!
Se mişcă în ceas limbacondă,
Aproape că-i vreme să plec,
Îmi curge şunochi dup-o blondă
De-aceea cu sânge aztec…
Îmi vine să-i strig săsabţină,
Sfârşesc hotărât să m-abţiu,
Că n-are muiere vrovină…
Nici una, din cât nu prea ştiu.
Mă sui iar în casambulantă,
Dau cheie, porneşte motor,
Mă duc către lumeaialaltă,
Cu versuri şi rime ce dor.
Odată ajuns la cenaclu,
Arunc dupăvin c-un pahar,
Livrescul zâmbeşte pe-un soclu,
Iar vinul e roşlăcrimar.
Sărut cenaclişti pevoroavă,
Mai schimb trei cuvinte cu doi,
Venit-am cu şira concavă,
Convex sunt acu demăndoi!
Se joacă oraşul cu mine,
Mă minte că-s singur pe drum,
Că gropile parcă-s mailine,
Umplute de-o vrajă cufum.
Alerg apăsînd o pedală,
Spre casa din capăt desat,
S-adulmec frumoasă petală,
Apoi s-o depun pe unpat…
Sunt hoţ de miros depetale
Şi fur, transformat în petal…
Apoi îmi aprind o ţigare,
Şi-nchei acest balospital.
BUBU
8 Dec
Dragul meu, îţi scriu misivă
Ca din timpuri de arhivă,
Să te-nvit, precum apare,
Pân la păsăricazare.
O să-ncep mai light, şi-oi spune,
Una, două, sau trei glume,
Cum că noi am trăi bine,
Ori c-avem rate infime.
Poi oi trece mai departe,
Că cu carte cic-ai parte…
Şi ţi-oi zice cu frumosu,
Să-l saluţi pe bărbătosu.
Cum ar fi, dragă stăpâne,
Ia mai cheamă şi un câne,
Unu blând, da să se-nfoaie,
Şi, firesc… să aibă coaie.
Vii la păsăricazare,
Suni de două ori, da tare!
Şi-ţi deschide păsărica,
Să-ţi ofere căzărica.
Păsărică, păsărică,
De curînd ferchezuită,
S-o săruţi o dată-n prag,
Da încet, finuţ, cu drag.
Ai intrat… fă-te comod,
Simte-te ca voievod!
Pun un jazz la patefon,
Poate… cânt la microfon.
Să mă dănţuieşti un pic…
Jur să-ncep să-ncerc s-abdic!
Poi vom sta la o ţigare,
Pall Mall de post-abdicare.
Te mai ţin niţel culcat,
Te pupic şi-am sigilat,
Iar de ţi-a plăcut cum fu,
Să mai vii… Cu drag, Bubu






















Exprimare liberă