DESPRE

Pamflezistul îşi face apariţia – miraculos ar spune unii – în toamna lui 1979, în Mediaş şi descoperă cu stupoare că are doi părinţi. Trece cu greu peste asta şi creşte în legea firii şi-n spirit ardelenesc.

Duce o viaţă lipsită de griji, dar nelipsită de sare, zahăr şi grăsimi, până-ntr-a 19-a primăvară. O dată mustăcioara crescută bine, ambiţia îl macină şi-l mână spre mai bine. Se decide să-şi ia destinu` la pumni.

Cu liceul terminat, discotecile din zonă-i călcate în picioare şi fetele consumate cu tot cu cotor, se hotărăşte să vină în capitală. În Micul Paris, încearcă Dâmboviţa cu degetul, se arde şi suflă mai apoi şi-n iaurt, îşi pierde câţiva dinţi într-o încăierare incorectă (1 vs 5), ceea ce nu vă doreşte şi dumneavoastră, face o facultate … ca să nu zică precum că n-a făcut-o şi p-asta, are parte de viaţă de noapte din belşug, munceşte pe unde apucă, demolează patroni, iubeşte femei, se îndrăgosteşte şi, odată cu trecerea timpului, începe să-l piardă pe ardeleanul din el. Pe puştiul din Mediaş. Se inrăieşte. Se-ncâineşte. Voi l-aţi făcut să se …

Acum e jumătate ardelean, jumătate bucureştean, vorbeşte româna şi engleza, munceşte pentru turci şi scrie, în limba română – speră, cea corectă – un blog. Plus că încă nu şi-a împlinit visul. Aşa că încheie aici, pentru că are treabă …