Articole tag-uite adrian nastase
MISTER PONTALICIOUS
22 Feb
Titulescu, de sub piatră,
I-a trimis recomandată;
Dar poştaşu s-a pilitu
În bodegă la nea Mitu.
Io în bar, ghidat de-un pont
Primit de la-un vagabond,
În geantă am scotocitu
Şi-am găsitu, şi-am cititu
Şi mă joc de-a sifonitu…
E-ncântat de nu mai poate!
De n-ar fi…-ar cădea pe spate
Pen`că “Micul Titulescu”
E mare preşedinţescu!
Joacă cică sub pământu
C-a fătat Născase gându,
Numărând ouă-n zăvoi,
Că seamănă amândoi.
Îi urează mii succese,
Că-i păpuşă să nu-i pese,
Contează că păpuşar
I-a dat rolul principal!
Încheiere de postum ie…
După cum văzut-aţi nume:
“Sărut puştiul cel ambitious
Recte, Mister Pontalicious!”
ŢARA PIAPTĂNĂ, BABELE SE ARD!
30 Jul
Dedicată, cu respect, acelor jurnalişti care se regăsesc în rândurile de mai jos.
În accepţiunea-n care “politicienii”-s “babe”…
Că tare mult îi Doamne de când în jilţ s-or pus;
Şi “ţara” este “presa”, deşi sunt şanse slabe…
Putem juca voroave, fiinţând titlul de sus.
Iar dacă presa ţării… măcar o mică parte,
Când strânge cele braţe ţine popor la piept
Şi din strânsoarea ceea nimic îi mai desparte…
Atuncea-ncepe totul! E drept, au nu e drept?
Privesc de neşte zile ziarişti ce dau cu piepten
Prin marea-ncâlcitură din marele palat…
Şi-mi vine să versific ca niciodată sprinten,
Previzionând mutarea celebră de şah-mat!
Născând poet în mine, nu făt naivitate…
Nu zic că toţi ziariştii transcriu doar pe curat;
Doar întăresc, pe rimă, că dacă vrem se poate
Şi fără revoluţie… şi făr` sânge vărsat.
Cu dinţii toţi în gură şi c-un stăpân integru,
Un piepten jurnalistic poate face minuni…
Să nască iar culoarea din ce-i acum alb-negru,
Să tragă jos pe scârbe… să-i lase pe ăi buni.
S-ajute şi norodul, punând mâna pe piepten,
Păstrând viu interesul pentru cei pieptănaţi;
Lăsaţi pe rădulesce, ori pe al lor prieten…
Mai mult de cele babe căutaţi ca să aflaţi!
De toate de mai sus se-ntâmplă precum scrie,
Năstase, Udrea, Ridzi, Nemirschi, Tăriceanu…
Îs doar pioni albi-negrii pe cea mare tăblie
A jocului de-a regii care ne fură banu`.
JOCUL SCAUNELOR: ANASTASE ŞI NĂSTASE
11 Mar
sursă foto: catavencu.ro
În timpul unei şedinte a Biroului Permanent, Roberta Anastase gândea (culmea!), despre Adrian Năstase, următoarele:
“Cât de penal miroase pesedist de frunte!
O fi spălat doar banii… el e curat murdar!
Şi gura-i pute tare a minciuni stătute!
Şi-i negru pe sub unghii, ca unchiu Tamar!
Cum de îmi stă alături, nu poci a înţelege.
Mie! Ce-s Miss Romeinia… şi muză la artişti!
O să-mi sun neuronu… o face şi o drege
să-mi deie o idee… cum fac să scap de-aici?!”
UN MIC A BĂUT O BERE ŞI-A SCRIS UN ARTICOL PE BLOG
20 Nov
“Adriane, nici nu ştii
Cât de mic începi să fii!”
Cuvântat-a Jucătorul,
Când alesu-l-a poporul.
Avem micul aşadar…
Buturugă pentru car;
Carul fiind statul român,
Micul… pesedist nebun…
Zic nebun, pentru că speră,
Astăzi, nu în altă eră,
Că românul a uitat,
Că e gol, dar îmbrăcat!
Continuând firul poveştii,
Zicem de aflarea veştii,
Că, turnând pe gât o bere,
Micul are o durere…
O durere care spune,
Că în niciun loc din lume,
Nu se poate câştiga,
Oferind micul şi berea.
Dar el ştie foarte bine,
Că pomana asta ţine!
Toţi ai lui o dau, şi-au dat-o…
PSD a inventat-o!
Ignorând acest aspect,
El centrează cu efect,
Înscriind în vorba goală:
“PSD câştigă iară!”
Personal îl înţeleg,
Micul fiind mare strateg;
Salutându-l puşcăria,
Nu ridică pălăria!
Iarăşi… el a avansat,
De la mici şi beri… în sat…
Acum dă-n oraş Mizil,
Artă… tot în pungi de-un kil!
SFÂNTUL ARHANGHEL NĂSTASE
20 Oct
sursă foto: ziare.com
“N-am oase câte ai tu case!!”
I-a zis odată Dumnezeu,
Punând sabia pe dreptul umăr,
Şi învestindu-l arhanghel.
Ca semn al prorocirii sfinte,
Primit-a-n dar un porumbel;
El, negru fiind în cerul gurii,
Dă bine rău contrastul `cel!
Şi se plimba Sfântul Arhanghel…
Tăia în cruce-mpărăţia,
Ce-ar fi vrut el ca să conducă…
Frumoasa, draga România!
Bogat fiind, ura bogaţii…
Ce erau mai bogaţi ca el!
Şi-n lipsă de-alte ocupaţii,
Scotea pe gură porumbel…
Că el ţine cu oropsiţii,
Şi vrea să facă top cu ei…
Să vadă Dumnezeu, din ceruri,
Cum lupul plânge pentru miei.
Să-i deie lui… divinitatea,
Iar scaunul pierdut demult;
Că-i bun, şi drept, şi le vrea bine
Săracilor de pe pământ.
De sus, din norul cel de firmă,
Privi la el chiar Dumnezeu!
Şi… făr` s-aprindă vreo lumină…
Văzu limpede că-i ateu!
Şi că nu crede nicio iotă,
Din porumbelul ce-a rostit;
Mai bine îl făcea marmotă,
Să aibă grijă de-nvelit…
P.S. Schimbă Dumnezeule… schimbă totul… miluieşte-ne pe noi!
DE-L VREI PE DUMNEZEU… OMOARĂ-I SFINŢII!
3 Sep
Zău că nu e basm ce spui.
Nu ţiu partea nimănui!
Apropos… nu-s credincios,
Şi nici rozător de os!
Vorba din izvorul minţii…
“Pân` la vârf te-omoară sfinţii!”
E atât de vânturată,
De poţi zice că-i ratată.
Alta mândră-i ţine locu`
Şi o ştiu toţi neaveniţii:
“De vrei cap de-mpărat Negru
Scoate sabia… taie-i sfinţii!”
Să nu laşi cap sus pe umeri
Dacă vrei ca să beleşti,
Cap de rege din `cea junglă
De politici româneşti!
“Cap plecat sabia nu-l taie!”
E o altă aberaţie…
Ce stă scrisă în doctrina
Ce conduce astă naţie.
Şi ce lasă la putere
O pleiadă de palavre.
Muşcători de mari ciolane,
La origini, nişte javre!!!
Jur… o mie de pamflete,
Sau de pamflezii, pe nume,
Nici că sunt pe jumătate
De jegoase pentru lume…
Ca această încercare,
De Năstase Ispirescu,
Sau scârboasa combinaţie,
De Vadim şi de Băsescu.
În concluzie, fără frică,
Nu votaţi la generale…
Chiar deloc! Sau, la o-adică,
Bulă face-va campanie!
Exprimare liberă