Articole tag-uite campanie electorala

PROSTEALĂ FĂRĂ BĂTRÂNEŢE ŞI MINCIUNI CRASE, FĂR` DE MOARTE

scena teatru

Fac sex oral cu o ţigară,
În promenoarul ţării mele,
Poi scuip otrava toată-afară,
Tuşesc porcin şi-mi zic părere…

Halal comedie, halal piesă,
Pusă în scenă-n România…
O întâmplare belicoasă,
Cu zmei şi cu Preşedinţia.

“Prosteală fără bătrâneţe
Şi minciuni crase, făr` de moarte”
Se joacă-n teatre… şi în pieţe
Şi încă-i de succes, chiar foarte!

Se scoală părul în picioare,
Când mă gândesc că am plătit,
O viaţă-ntreagă de parale,
Ca să privesc… ce am privit.

Dar nici că asta ie problema…
C-am luat belet la piesă proastă…
Problema mare ie că tema
E veşnică în ţara noastră.

Decor acelaşi văz de-o viaţă
Şi-aceiaşi veşnici cabotini,
Ce joacă prost când sunt în faţă,
Dar joacă bine sub cortini.

Nici mai vorbesc de recuzită,
Făcută de-un nebotezatu…
Se plimbă toţi în vorba goală,
Să vază care-i mai bărbatu.

Mai trag un fum din ţigaretă,
Poi intru să văz actul doi…
N-aveţi caricumva vreo baghetă,
Să transform zmeii în broscoi?

CEI 3 PURCELUŞI PREZIDENŢIABILI

Un pamflet de o rară fineţe, recomandat fără doar şi poate de Pamflezistul. Luaţi mă copii mă… luaţi:

autor: Skorpion

Eh?

C`EST FINI LA COMEDIE

politicieni romani

Parcă nici comedie nu mai poţi zice c-a fost această campanie electorală. Mai degrabă tragedie. Dar important e că… c`est fini. Am scăpat. Mă uitam mai devreme la confruntarea capilor Tăriceanu, Stolojan şi Geoană, de la TVR 1, şi mi-am dat seama că, cel puţin în ce mă priveşte, politicienii români au o gravă problemă – lipsa de credibilitate. Nu mai cred nimic din ce îmi spuneţi! Vă aud, dar nu vă ascult.

La fel ca în povestea cu tâlc a ciobanului, care face mişto de ţărani, alertându-i degeaba de câteva ori şi păcălindu-i că a dat lupul iama-n oi, lucrurile nestând aşa… aşa şi promisiunile pe care politicienii noştri le-au tot făcut în campanii, neconcretizând apoi nimic, au făcut ca orice ar spune acum să fie vorbă goală. Şi chiar dacă ei nu realizează încă, aceasta este o gravă problemă, pe termen lung, a clasei politice româneşti. După atâta minciună, adevărul nu mai are nicio valoare, pentru că nu mai este crezut.

În momentul de faţă, şansele unui candidat utopic sunt nule. Dacă mâine ar candida cel mai imaculat român din lume, care ar rosti adevăruri atunci când ar spune că îl interesează soarta alegătorilor, că vrea să muncească pentru popor, că vrea să facă bine… că e şi independent eventual… acesta n-ar obţine voturi decât, poate, din partea familiei şi a vecinilor de bloc. Pentru că nu l-ar crede nimeni. Şi ăla ar fi momentul în care acesta s-ar apuca să dea pungi cu cadouri…

Acesta mi se pare principalul rău pe care viperele din politica românească l-au făcut ţării şi viitorului ei politic. Ciolanul o să se-mpută. Pungile cu pomeni electorale o să se dezintegreze. Comuniştii şi securişti o să moară (da invincibililor… la un moment dat o să muriţi… la fel de ordinar ca oricare altul). Ungurii tot n-o să aibă autonomie. Dar credibilitatea o să fie afectată în continuare. Moştenirea minciunilor fără neruşinare şi a promisiunilor fără acoperire, o să plutească mult şi bine deasupra hărţii României.

Nu pot certa electoratul care nu merge la vot. Nu pot să-i numesc ignoranţi pe cei care aleg să-şi petreacă zilele de weekend, care includ şi ziua alegerilor, la munte. Au dreptate să se comporte aşa. Şi-au pierdut credinţa (nimic religios aici)! Au ales să nu mai fie interesaţi nici cât negru sub unghie de politică şi politicieni. Trăim într-o democraţie care îţi dă dreptul să alegi dacă vrei să alegi. Ei au ales să nu mai aleagă. E felul lor de a spune că s-au săturat. Nu aprob modul ăsta de manifestare a sictirului naţional îndreptat împotriva guvernanţilor, dar îl respect.

Nu pot să îi cert nici pe cei care vor vota cu PSD… sunt săraci cu duhul şi nu ştiu ce fac. Dar nici nu pot să-i felicit pe cei care vor vota cu restul formaţiunilor politice. Îi rog în schimb pe toţi, să nu voteze în alb! E ca şi cum am încuraja frauda electorală. Proastă idee, venită dintr-o minte nu foarte sclipitoare.

Mă chinui încă să înţeleg cum te poţi lăsa cumpărat cu doi mici şi o bere? Cum poţi să te bucuri la o pungă cu făină, zahăr, ulei & shit? De ce oamenii ăştia, care se bat pentru o astfel de pungă, nu-şi dau seama de cât de proşti sunt? Cu cât vă scoate o astfel de pomană? Vă ţine patru ani? Vă zic eu… în trei zile nu mai aveţi nimic, iar apoi rămâneţi la fel de proşti, dar puţin mai săraci decât eraţi înainte.

Dumnezeu şi Isus în spoturi de campanie, bătăi, gloanţe, pahare cu apă, intoxicări, sms-uri cu trimitere în Africa, afişe lipite exact unde s-a cerut să nu fie lipite, lipsă de imaginaţie, penibil dus la extrem, prost gust, ţigănie, discuţii de mahala în confruntările directe, mopuri, croşetat în direct… una dintre cele mai bune campanii electorale de până acum dragii mei politicieni. Vă mulţumesc că existaţi! N-aţi mai exista…

Vă recomand ca duminică să mergeţi la vot… voi faceţi ce vreţi… Dacă vreţi să amendaţi clasa politică şi să le transmiteţi că nu aveţi cu cine vota, votaţi-l pe Bulă (vezi banner în dreapta). Dacă v-aţi hotărât asupra unui candidat, ştampilaţi-l cu tot sufletul, dintr-un singur motiv – e alegerea voastră! Dacă nu mergeţi deloc… distracţie plăcută whereever you are! Eu… eu votez cu Bulă!

C`est fini la comedie!

DISCURSUL DIN SPATELE DISCURSULUI

Ceea ce veţi citi mai jos, vă va părea un discurs politic electoral care nu iese din tipare, care e plin de clişee, plictiseşte chiar… şi care, pe la treisfert aşa, adoarme auditoriul care, până la acest discurs, a mai auzit o mie asemenea vorbe goale. Aşa şi e… pe de o parte. Pe de altă parte… încercaţi să citiţi transcrierea acestui discurs… altfel… nu printre rânduri, pentru că politicianul X spune tot ce e de spus în cadrul rândurilor. Atât vă spun… şi vă descurcaţi, pentru că cititorii mei sunt mai inteligenţi şi decât cititorii lui Năstase, şi decât scriitorii altora! Aşadar… the speech:

partidul meu respectă promisiunile pe care le face
doar ***** pot crede că
noi nu vom lupta împotriva corupţiei
pentru că, un lucru e sigur pentru noi:
cinstea şi transparenţa sunt fundamentale pentru atingerea idealurilor
vom demonstra că e o mare prostie să crezi că
mafia va contina să facă parte din guvern, ca în trecut
vă asigurăm, fără umbră de îndoială, că
dreptatea socială va fi scopul principal al mandatului nostru.
cu toate acestea, există încă oameni proşti care îşi imaginează că
guvernarea să fie posibilă în continuare
folosind aceleaşi vechi şmecherii politice
când ne asumăm puterea, facem totul pentru ca
să se termine cu situaţiile privilegiate şi cu traficul de influenţă
nu suportăm în nici un fel ideea că
poporul va flămânzi
ne vom îndeplini misiunea chiar dacă
rezervele economice vor fi complet epuizate
vom exersa puterea până când
veţi înţelege că, începând de acum,
noi suntem partidul xxxxxxxx, noua politică.

sursă: ziare.com
autor: Unul… care nu ştie cu cine votează

CARE

semnul intrebarii

Care pe care

E sintagma care defineşte cel mai bine penibilul campaniei electorale pentru alegerea deputaţilor şi a senatorilor României lui 2008. A guvernului. Mai este fix o săptămână până la alegeri, ceea ce înseamnă automat că mai sunt 7 zile de porcăisme. Parcă ţi-e şi jenă să-i spui efectiv “campanie electorală”. Pentru că, astfel, circul de prost gust din ultima lună, ar căpăta o titulatură nemeritată. Nu ştiu alţii ce cred, dar eu campanie mai de prost gust şi de o mai proastă factură decât cea care încă se derulează, n-am văzut de când muma m-o făcut! Care pe care, cu adevărate lupte de stradă şi păruieli, candidaţii la uninominale înţelegând în sfârşit că dacă simţi că nu te duce capul, e vremea să apelezi la forţa fizică. Şi după cum aţi văzut, forţoşi sunt destui.

Care mai de care

Priveam serile trecute videoclipul piesei “Yes, we can!”, izvorât (ca şi marea vorbă) din discursul lui Barack Obama. Am ajuns la concluzia că… yes, they can! În acelaşi timp… we can not!!! S-au scremut dragii mei candidaţi la uninominale şi, care mai de care, au produs clipuri… de la penibile, trecând prin jenibile şi ajungând la cretinoide. Isus şi Dumnezeu însuşi au fost staruri electorale! Jumătate din clipurile electorale postate pe youtube îi invocau, cealaltă jumătate nevorbind despre nimic. S-au inventat atentate. Sau dat pungi peste pungi, pomeni peste pomeni, multe dintre ele filmate şi date la televizor, fără ca cineva, dintre cei angajaţi să facă asta, să pară deranjat în vreun fel de încălcarea deasă şi probată a legii. Am auzit aceleaşi minciuni de acum patru ani (ori 8, 12, 16 ani) ieşind din gurile aceloraşi boi care au fost aleşi şi atunci când le-au turnat prima dată, şi care au rămas la stadiul de vorbe de campanie. Vă garantez că o să le auziţi şi peste alţi patru ani. Am ascultat manele electorale. Am auzit şi un remix al rugăciunii “Tatăl nostru”. Doamne… dă-le mintea de pe urmă…

Care cu care

Se stabilesc, în spatele uşilor închise, întredeschise, sau chiar în conferinţe de presă, alianţele electorale. Oricum, nimic nu este bătut în cuie. Există partide-târfă, care ar merge cu oricine. Sunt obişnuite… au mai mers. Toţi îşi strigă doctrina politică şi se prezintă ca fiind de stânga, ori de dreapta, când de fapt, întru degustarea ciolanului românesc şi de acum înainte… toţi caută calea de mijloc. La disperarea cu care se doreşte acelaşi unic ciolan de toate partidele româneşti, există cel puţin un milion de alianţe posibile. PD-L-PC plus PNL pe doi, minus PSD la putere, funcţie de UDMR… luate… de câte ori vreţi voi, cititorii… Important e ca aceleaşi grupuri de interese să jecmănească ţara românească.

Care?!

Care dă punga mai mare? Care minte mai frumos? Care dovedeşte că are un program mai bun… deşi e acelaşi de acum nişte ani? Care are ochii mai albaştri? Care pare mai de încredere? Cu cine votează alegătorul român… atâta timp cât nu prea are cu cine să voteze? Aceasta-i întrebarea…

Care se bagă?

Răspunsul este că prea mulţi, în mult prea multe cuvinte, ne plângem că României îi merge prost şi că aşa nu se mai poate. Că ne-am săturat şi nu mai putem. Prea multe talk-show-uri şi prea puţine fapte. Prea multe articole în presă şi pe bloguri, care pun la zid politica actuală, sau care iau peste picior politicieni, politici, campanii, clipuri, declaraţii, fapte… România toată… şi prea puţini care pun mâna să facă ceva. Să ofere alternativa. Ştiu, vorbesc şi despre mine. Suntem o ţară de oratori şi scriitori… de excepţie. O naţie de dătători cu părerea. Toţi ştim fotbal, politică şi afaceri… teoretic. Aproape nimeni însă nu se mişcă din faţa paharului de vorbă, a camerei de filmat, ori a tastaturii. Poate că ar fi cazul să mai şi facem ceva, în afară de teorie… Care se bagă?!

UN MIC A BĂUT O BERE ŞI-A SCRIS UN ARTICOL PE BLOG

mici si bere psd

“Adriane, nici nu ştii
Cât de mic începi să fii!”
Cuvântat-a Jucătorul,
Când alesu-l-a poporul.

Avem micul aşadar…
Buturugă pentru car;
Carul fiind statul român,
Micul… pesedist nebun…

Zic nebun, pentru că speră,
Astăzi, nu în altă eră,
Că românul a uitat,
Că e gol, dar îmbrăcat!

Continuând firul poveştii,
Zicem de aflarea veştii,
Că, turnând pe gât o bere,
Micul are o durere…

O durere care spune,
Că în niciun loc din lume,
Nu se poate câştiga,
Oferind micul şi berea.

Dar el ştie foarte bine,
Că pomana asta ţine!
Toţi ai lui o dau, şi-au dat-o…
PSD a inventat-o!

Ignorând acest aspect,
El centrează cu efect,
Înscriind în vorba goală:
“PSD câştigă iară!”

Personal îl înţeleg,
Micul fiind mare strateg;
Salutându-l puşcăria,
Nu ridică pălăria!

Iarăşi… el a avansat,
De la mici şi beri… în sat…
Acum dă-n oraş Mizil,
Artă… tot în pungi de-un kil!

C.P. TĂRICEANU – ADEVĂRATUL BANNER DE CAMPANIE

banner tariceanu 2008
click pe banner pentru varianta mare

Aţi observat cu toţii până acum, cred, că prim-ministrul Răzgândeanu a invadat internetul, de la Cancan la site-ul Parlamentului României, cu bannere în care îşi promovează site-ul de campanie. L-am văzut de atâtea ori scuipând printre dinţi aceeaşi minciună de mare efect – “Promovăm o Românie mândră şi prosperă” – încât am zis că e musai să apară şi pe blogul Pamflezistului. Că doar n-oi fi io mai prost! Dimpotrivă!

Numai că aici se spune, de obicei, adevărul, iar Tăriceanu nu putea face altfel. Aşa că, ce vedeţi mai sus reprezintă adevăratul dar neoficialul banner de campanie al omului care a declarat acum ceva zile că “pedeliştii şi pesediştii vorbesc mult, dar nu fac nimic, în timp ce Guvernul Tăriceanu a făcut…” pe mă-sa pachet empetrei (mp3), aş mai adăuga eu.

Domnule Tăriceanu, vă urez nişte alegători deştepţi… atât, cât să nu câştigaţi mandatul! Ştiu, vă doresc o utopie, că doar dumneavoastră aţi făcut studii de fezabilitate înainte să alegeţi colegiul în care să vă depuneţi candidatura. Nu-i aşa? Iar de data asta nu v-aţi mai răzgândit… Oricum, cât de lungă e autostrada Bechtel, aşa vă urez să vă fie şi cariera politică viitoare. Mă gândesc sincer chiar să dansez pentru dumneavoastră! Un dans al secetei de voturi…