Articole tag-uite pamflezie
DE VEGHE ÎN LANUL DE PROSTIE
10 Mar
Băgat-am muncă-n glandă, cât pentru ani o mie
Şi-apoi, scârbit de dânsa, m-am internetisat
De care-i ai mai brează şi-anume agenţie
Ce să îmi vânză iute concedul mult visat.
Mi-a dat Măritul Google milion juma variante,
Iar după sute link-uri pe care-am click-uit
Şi după alte sute minciuni mirobolante,
Una de Doamne-ajută speram căci am găsit.
M-am înfiinţat la sediu, şi-o doamnă costelivă
La care-am dat bineţe, să şed m-a invitat,
Suflându-mi printre buze, c-o voce emotivă:
“Ce zonă-aveţi în minte? Ce ţară? Ce climat?”
Întredeschis-am buze, răspuns nici că-ncepuse
Când m-a-ntrerupt cucoana, cu glas de căprioară,
Nainte de oricare, să-mi spună că uitase
Că-un loc mai e “De veghe în lanul de secară”!
Era oferta lunii… ce spun, oferta vieţii!
Ce promitea cinci stele, plătind peşin pe trei;
Mă şi zăream aievea, în roua dimineţii,
Trăgând pe nas natura… mirosul camerei…
Nevrând să dau din mână ocazie ca această,
Am pus salar pe masă, belet am ridicat;
Maşină-naripată, călcând strada celeastă,
M-a dus la destinaţie şi m-a paraşutat.
Acu vă scriu de-acolo… şi-urmează acuzele,
Că ceva nu-i cum trăbă, ceva s-a încurcat;
Deci… lanul nu miroase cam cum miros cinci stele,
Iar dreptul mi-e în groapă şi stângul în rahat!
Mă uit în jur şi toate îmi par că-s hărăzite
Să-mi strice cea vacanţă, de care-am presupus
Că va fi panaceul ce-mi va curăţa minte.
Privesc acu beletu… doamna mi-a dat doar dus!
Aici, în lanu-acesta, îmi pute a prosteală…
Cu cât mai mic e spicu, cu-atâta-i mai mărit,
Neghina face legea, că cică-i genială,
Iar spicul drept şi falnic e cel mai asuprit!
Privesc chiar un exemplu de fir bogat în boabe,
Ce pleacă cap, certat fiind de pai c-un singur bob,
Care-şi munceşte mintea, căznindu-se-n silabe…
Dar dânsu-i şef se pare, montat de un neghiob.
Sunt nişte difuzoare, din care bate vântul,
Făcând să se unduie procente nouăşnouă,
Şoptitu-mi-a o vrabie, manea că este cântul
Ce fără număr suflă, de cum apare rouă.
Anomalii cu carul observ pe tot cuprinsul
Şi-n capăt văz un spin, ce ţine-n mâni o ţeapă
Vârând-o-n toate cele, ochindu-le irisul,
Poi bând din zeama scursă, mai ceva ca din apă.
Plătit-am loc “De veghe în lanul de secară”
Şi-a naibii costelivă, a dracu agenţie…
Gândesc că doamna-aceea o fi fost niţel chioară…
C-acuma stau de veghe în lanul de prostie!
Mi-a croncănit o cioară, că-i zice “Românie”.
ÎN GRĂDINĂ LA PLEŞCOI
13 Feb
foto: ciutacu
Sta Zeus în… funcţia goală
Scuturând, cât să nu sară,
Poi, băgând-o iar sub frunze,
Începu ca să acuze:
“-Făi Lenuţo… mama mă-sii…
Jur că-mi intru în depresii,
Că mă scot din minţi presari,
Pixu-n ei de găozari!
Cât de lungă-i ziulica,
Proşti ai drec nu fac nimica…
Şed doar şi titrează, mare,
Libertate-n exprimare!
Toţi se cred, cu pana-n mână,
Arca ceea pe furtună,
Şi înoată-n ţara care
N-are vreun măslin în zare.
Căţeii de la antene
Când latră, parcă s-ar screme,
Iar de latră-acel Ciutacu
Băleşte, fir-ar al dracu!
Şi-ăia de prin presa scrisă
Cântă, de primesc vreo fisă,
Că-s mai rău ca Scaraoţchi
Şi-nfrăţit cu pezevenchii!
E una-n blogosferică,
Blogu ei de păsărică…
Ce-a gândit, cu mintea ei,
Cică “No Băsescu Day”!
Ştiu fă că au toţi dreptate,
Că mai rău nici că se poate,
Da nu-mi place că pot scrie
Şi nici că-i democraţie!
Pe Aliodor să-l suni
Şi să-i zici, nu azi, da luni
Să mă-nvârtă de-ameţescu,
Ca să-l văz pe Ceauşescu.
O să-l rog pe dictator
Să-mi explice… cum popor
Poţi reduce la tăcere
Cu sau fără a lui vrere.
Toate le voi face luni,
Acu-am alte slăbiciuni…
Să te-ntorci, să-ţi vâr şerpoi,
În grădină la Pleşcoi.”
BĂI, CE MICĂ ESTE MAREA!
11 Feb
foto: realitatea.net
Nevoit s-ajung la muncă
Înotat-am spate-burtă,
La mânuţe-am făcut scurtă…
Vâslit-am şi din picioare,
Ăla stâng tare mă doare…
Că-nfundatele canale
Din, dragostea mea, Bucale,
Nu se-ndură ca să sugă
Omătul topit pe fugă
De un Dumnezeu ce n-are
De sărmani preocupare!
…
Stând în barcă, pe catarg,
Oprescu, ce iar mi-i drag,
Plus primarii de sector…
- ce i-aş mai lua la omor! -
Zic, scrutând în silă zarea:
“Băi, ce mică este marea!”
IARNA PE ULIŢĂ (2010 version)
8 Feb
foto: mediafax
De trei zile ninge-ntruna,
Vântul bate ca turbat,
Drumurile s-au blocat,
De ai trebi, nu ţi-e totuna…
Nu-i ca-n pat!
Jumătate Românie
Ţine-n cârca ei troiene,
Bucureştiul sigur geme,
Iar drumarii ţărişoarei
Mor de lene!
Cum că “iarna nu-i ca vara”
Încă-ai noştri nu pricep,
Dar se bat cu pumnu-n piept
C-au străzi line cumu-i coala… şi…
Bani percep!
Blocaţi fiind, cu-a lor maşină,
Nea Ion şi tanti Saveta,
Ea făcând cald cu bricheta…
Se gândesc dacă-i plătită
Rovinieta?!
În final… o evidenţă:
Iarna-i grea, omătu-i mare,
Pe ai noştri-n cur îi doare
Şi-om avea iar importanţă…
La votare!
PROSTĂNACU-A DAT DE DRACU
18 Jan
Pamflezie dedicată prostănacului Mircea Geoană, care spune c-a pierdut alegerile prezidenţiale din cauza atacurilor energetice care au venit din partea taberei băsesciene, respectiv a PD-L-ului. Care PD-L era încărcat full cu putere de la flacăra violetă. Să purcedem…
foto: ziare.com
Scoţ din buzujeb pentaclu,
Vrând ca să-l invoc pă Dracu,
Să vie, să discutăm,
Prostănacu să-l salvăm!
Lumânările-s aprinse,
Cărţile tarot întinse,
Tai şi-o venă, în sictir,
Şi scurg sângele-n potir.
Am şi-o lingură de lemn
Cu al Dracului însemn,
Sfoară, foarfecă şi-un ghioc,
Plus o oală ce-i pe foc.
Fierb întrânsa, pe mocnit
Sare şi grâu neîncolţit,
Dinte, os şi-o unghiuţă,
Plus pământ, într-o punguţă.
Lângă oală se prăjeşte
Aripă, de la un peşte,
Iar mai lângă, ard, întreagă,
O pisică neagră neagră!
- Hai hai hai Dracule hai…
Să nu-mi zici că vreme n-ai…
Că vorbim de Prostănac
Şi-energeticul atac!
- Hai că viu, fir-ai al dracu!
Ştii că-mi place Prostănacu…
Şi din timpu-mi îmi uzez,
Pe tont ca să îl salvez.
Toarnă-mi cană de fiertură
Şi oleacă de arsură,
Ca să mânc şi beu ceva,
Iar apoi om discuta.
Ia să-mi zici… mă ştii curios…
Ce-a păţitu caraghios?
Ce mai mult decât atacu,
Când i s-a zis Prostănacu?! Citeşte continuarea >
AI NOŞTRI TINERI LA CHICAGO-NVAŢĂ
10 Jan
Mulţumesc omului de lume Mihai Eminescu, pentru ajutorul dat în realizarea pamfleziei de mai jos.
foto: honorius.ro
Cu chipul lui isteţ de oaie creaţă,
Urmat de milioane de confraţi,
Pare-se, nu la fel ca dânsul de bărbaţi,
Un spermatoz câştiga la mustaţă.
Cu chipul lui isteţ de oaie creaţă,
La douăştrei de ani de la-ntâmplare,
Doreşte spermatozul, mi se pare,
Ca iară să câştige la mustaţă!
Iar dacă pentru unii este ceaţă,
O suflu, declarând meşteşugit,
Că asta este vârsta ce-a trebuit
S-o aibă, ca să-l scoată tac`su-n faţă.
Cum legea românescă ne învaţă,
De vrei să ai fotoliu-n parlament…
S-atingi pragul de vârstă aferent,
Iar tac`tu s-aibă mulţi, mulţi bani la gheaţă!
Nu-i bai de cumva tu ai fost în viaţă
Doar stâlp de bordel… crâşme… cafenele…
Că banii tatii spală lucruri cele
Şi-ţi scriu frumos milioanele prefaţă.
Ce vreau să zic e că-n acestă viaţă,
Distinsul spermatoz de cari grăiesc,
Ce pare că-i de sexul bărbătesc,
E-”ai noştri tineri la Chicago-nvaţă“…
Mi-e greaţă!
P.S. La mulţi ani domnule candidat Honorius Prigoană! ![]()























Exprimare liberă