Articole tag-uite pitzipoance

Că n-am mai prozăit de mult, zic. Ce… nu ştiţi verbul “a prozăi”?! Eu… tu… întrebaţi-l pe Vanghelie! Aşaaa… Azi a fost o zi fierbinte, şi nu e poveştire meteorologică cea cari se va derula în continuare. Fierbinte, deoarece instituţia pentru care citesc eu aşa de frumos ştirile, a organizat casting pentru postul de prezentatoare meteo. Deci… e pân` la urmă şi o brumă de legătură cu meteorologia! Precipitaţi, iar… au fost destui!

Şi uite aşa, să fi tot fost două, două şi ceva, când au început amazoanele să-şi facă intrarea. Au fost nouă, nouă şi ceva… Exact nu ştiu să vă spui, că io am leşinat după a noua spectaculoasă intrare.

Măi, zău… nu ştiu cu ce se hrănesc piţi… mă scuzaţi… fetele cele, da`, să mă ierte Dumnezeu, eu încă un castig nu mai duc! Toate erau… şi-aici-aş-putea-fi-un-poet-care-să-descrie-în-cel-mai-artistic-mod-cu-putinţă-
perfecţiunea-harpei-ce-le-a-cântat-la-naştere FOARTE BUNE FRATE!!! Un expresiu de gen masculin…

Clădirea în care prestăm eu şi-ai mei, mai găzduieşte încă vreo 20 de companii, aşa că vă daţi şi singuri seama câtă harababură poate fi jos, în faţa imobilului – singurul loc în care se fumează. Sunt şi masculi, şi femele. Soarta acestui articol a fost bună cu el, cu articolul, că altfel n-ar fi existat ce citeşti. Bună, în sensul că, la un moment dat, s-a întâmplat ca în fumoarul general să coexiste numa` “revişti de gen masculin”. Bărbaţi. O droaie. “Salamuri la afumat” – am gândit asta de multe ori, am scris-o acum. Şi toţi vorbeam, şi toţi fumau, şi era o gălăgie baritonală ce-l putea speria chiar şi pe Costel Busuioc. Când…

apar ELE, zuzele… harpele. Şarpele?! Neah, nu folosesc limbaj obscen- chiar dacă am amintit mai devreme de salam. Aş fi vrut să fiţi acolo, în momentul divin ce mi-a fost dat spre vizionare!!! Luni, ani, decenii dacă se antrenau, nu le reuşea mai bine! Vorbesc de bărbaţii prezenţi. Şi de tăcerea-sincron-perfect pe care au executat-o. Cu gura şi ochii… laaaarg deschisă şi deschişi. Holbaţi chiar! (ochii) N-am crezut vreodată că un om, fie el şi bărbat, poate deschide ochii aşa de mult. N-am crezut vreodată că voi participa la un moment de reculegere atât de mut încât, dacă la un alt moment dat, spre exemplu, o picătură din saliva vreunui corporatist (căsătorit şi având doi copii, sunt sigur) se prelinge de pe colţul botului de lup, alunecă şi patinează pe densitatea aerului, apoi cade… aceasta poate produce un zgomot atât de asurzitor… aşa de distrugător de timpane. ACUM CRED!

Pentru frame-ul de un magistral gen masculin, la care am participat activ (în sensul de pasiv), vreau să mulţumesc tuturor participanţilor (trezireaaaaaaa!!!) şi să îi asigur că nu e nimic ruşinos în manifestarea lor, a noastră, de azi. Puteţi întreba orice maimuţ din lume!!!

Am I right maimuţ?!