Articole tag-uite poezie
DE VEGHE ÎN LANUL DE PROSTIE
10 Mar
Trăiam în ţara Pântec, cu climă tropicală,
Trudeam, să mă dezvolt, ca orice muritor…
Pân ce-ntr-o zi m-a prinsu o gravă osteneală,
Şi de-a freca la mentă, un dureros de dor.
Aveam, în ţara-aceea, o singură-agenţie
Care putea să-mi vândă concedul mult visat,
Deci n-am mai stat clipită, mi-am pus păr pe chelie,
M-am înţolit în piele… tot piele m-a-ncălţat.
M-am înfiinţat la sediu, şi-o doamnă costelivă
La care-am dat bineţe, să şed m-a invitat,
Suflându-mi printre buze, c-o voce emotivă:
“Ce zonă-aveţi în minte? Ce ţară? Ce climat?”
Întredeschis-am buze, răspuns nici că-ncepuse
Când m-a-ntrerupt cucoana, cu glas de căprioară,
Nainte de oricare, să-mi spună că uitase
Că-un loc mai e “De veghe în lanul de secară”!
Era oferta lunii… ce spun, oferta vieţii!
Ce promitea cinci stele, plătind peşin pe trei;
Mă şi zăream aievea, în roua dimineţii,
Trăgând pe nas natura… mirosul camerei…
Nevrând să dau din mână ocazie ca această,
Am pus salar pe masă, belet am ridicat,
Poi doamna m-a împinsu pe-o cale cam îngustă
Şi-ajuns fiind în capăt, un nene m-a săltat.
Acu vă scriu de-acilea… şi-urmează acuzele,
Că ceva nu-i cum trăbă, ceva s-a încurcat;
Deci… lanul nu miroase cam cum miros cinci stele,
Iar dreptul mi-e în groapă şi stângul în rahat!
Mă uit în jur şi toate îmi par că-s hărăzite
Să-mi strice cea vacanţă, de care-am presupus
Că va fi panaceul ce-mi va curăţa minte.
Privesc acu beletu… doamna mi-a dat doar dus!
Aci, în lanu-acesta, îmi pute a prosteală…
Cu cât mai mic e paiu, cu-atâta-i mai mărit,
Neghina face legea, că cică-i genială,
Iar spicul drept şi falnic e cel mai asuprit!
Zăresc chiar un exemplu de fir bogat în boabe,
Ce pleacă cap, certat fiind de pai c-un singur bob,
Care-şi munceşte mintea, căznindu-se-n silabe…
Dar dânsu-i şef se pare, montat de un neghiob.
Sunt nişte difuzoare, din care bate vântul,
Făcând să se unduie procente nouăşnouă,
Şoptitu-mi-a o vrabie, manea că este cântul
Ce fără număr suflă, de cum apare rouă.
Anomalii cu carul observ pe tot cuprinsul
Şi-n capăt văz un spin, ce ţine-n mâni o ţeapă
Vârând-o-n toate cele, ochindu-le irisul,
Poi bând din zeama scursă, mai ceva ca din apă.
Plătit-am loc “De veghe în lanul de secară”
Şi doamna costelivă, de la cea agenţie,
Ori n-o fi fost atentă, ori o fi niţel chioară…
C-acuma stau de veghe în lanul de prostie!
Mi-a croncănit o cioară, că-i zice “Românie”.
LA MULŢI ANI, FEMEIE!
8 Mar
Ce bună investiţie făcut-a Dumnezeu,
- şi-aceasta-i exclamaţie din gură de ateu -
Când s-a gândit vecinic să rupă o costiţă,
Ca din Adam să facă acea mironosiţă!
De io-aş fi fost plămada şi zeu mă întreba,
Ştiam să-i dau răspunsul… că îl va înşela
Muşcând din măr, şoptindu-mi asemenea să fac…
Dar vina-i a ta, Doamne, căci coastă-a fost de drac!
Un drac cu chip de înger, asemenea-i femeia,
Ce ţine-n pântec caldu-i a însăşi vieţii cheia,
Deschizând nemurirea cu capul înainte
Şi-urlându-şi, la fătare, titlul de prim-părinte.
Că are gura mare… că îţi împuie capul,
De vină nici că-i dânsa, ci culpa-i la bărbatul
Ce nu face din prima cum zice-a lui muiere,
Că asta ie femeia, o… ceva, da cu vrere!
Un nesecat izvor din care beau poeţii
Neoprindu-se stiharii pân ce n-ajung ca beţii;
Scăldându-şi pana iară în albia-călimară…
Aceasta ie femeia, serafică cerneală!
Că uneori din poştă se vede că-i cocotă…
Aşa a-mpachetat-o netrebnica marmotă;
Ruşine-acelor care ca s-o bârfiţi vrut-aţi,
Femeia doar că ieste… capcană de bărbaţi!
Liantul comuniunii, lipiciul pentru-acasă,
Miros inconfundabil de cea mai caldă masă,
Aripa ce se-ntinde să-i apere pe pui…
Aşa te văz femeie, exact aşa cum spui!
Tastând o viaţă-ntruna şi tot n-ajung voroave
Ca să descriu din tine atât pe cât se cade,
Se-nclină deci poetul, sărută mâni şi-ncheie…
Să nu te schimbi perfecto… şi la mulţi ani, femeie!
POVESTEA PRIMĂVERII
3 Mar
“-Hai voinice, lungu-i drumul, să-l străbaţi o viaţă-ţi ia,
Pune de iuţeşte pasul, strigă-i murgului un `Cea!`
Bagă-i pintenii în coaste, strânge bine hăţurile,
Amândoi, şi tu şi murgu, mai iute ca paserile
S-ajungeţi la ferecata ce suspină într-un turn;
Fiica Soarelui, ai mică, ce-a răpit-o Zmeu nebun!”
Aşa striga Vânt turbatul, ce cu ei se însoţea,
Ghiocel era bărbatul, pe murg Săgeată-l striga,
Om şi cal, cu Vânt în plete, alergau spre cel palat,
Unde Zmeul-parazmeul Primăvara-a-ncătuşat
Cerând măritului Soare, de mai vrea să-şi vază fiica,
Să îi dea puterea toată, altfel moare mititica!
Dar s-o luăm cu începutul, să aflaţi c-a fost odată
Împărat, ce-avea sub dânsul tot pământul laolaltă,
Stând pe-un tron, ţinea un sceptru de lumină şi căldură,
Picurând din el cu viaţă pe supuşi şi pe natură.
Iar când dormea împăratul, soţioară-şi trimitea,
Şi stătea frumoasa Luna toată noaptea de veghea.
Din iubirea lor celestă, patru fete se născură,
Vara, Toamna şi cu Iarna primele ieşite fură,
Iar în urma lor, senină, apăru şi Primăvara…
Într-o stea se încurcase de-ntârziase, bălăioara.
Bucuros de-aşa podoabe atunci Soare-a decretat
Să se-mpartă anu-n patru, iar bucăţile le-a dat
Celor patru nou născute, să-şi pună amprenta ele,
Fiecare pe-o bucată, după cum li-s sufletele.
Vara, caldă ca o pită proaspăt scoasă din cuptor,
Imprimă bucata dânsei cu suflu dogoritor.
Toamna, suflet de artistă, coloră porţiunea sa
Cu un nor ce plângea ploaie pentr-o frunză ce cădea.
Iarna, cu trăiri dosite, hotărî… iaca dovadă,
Să se-ascundă sub o mantie sclipitoare de zăpadă.
Iar zglobia Primăvara, ai mai mândră dintre ele,
Desenă pe-a ei bucată multe multe floricele! Citeşte continuarea >
MEA VULVA
16 Feb
Povestind din altă viaţă,
Praf în nas, de cretaceu,
Vă dezvălui istorioară
Din îndepărtat liceu:
Era-n ora de română,
C-un magistru naşparliu,
Care-un cinci schiţa din rână
După mulţi de “vai” şi-un “chiu”.
Doar ce se târâse-n clasă
Poftisind a ne-asculta,
De Coşbuc, cea “Mânioasă”
Avut-am a prepara.
Toţi cam văruisem bancă,
Ţineam deşte-ncrucişate…
Profu-alese ardeleancă,
Fix pe “Miss Sexualitate”!
O gazelă bălăioară,
De un metru şapteşpatru
Ce, plutind spre tăblicioară,
Năştea-n mine cel bărbatu!
Eram sotto… nu-nvăţase,
Nici că mintea-o ajuta;
Poate doar buzici cărnoase…
Băi…
Cum-necum, se descurca!
Sprijini fata catedra
Şi-ncercând să-şi ceară scuze,
Susură un “Mea vulva!”
Prin iubibilele-i buze.
Râs-am toţi de prostovană,
- doi erau să se înece -
Neştiind că diafană
Împuşcase înc-un zece!
…
Auzit-am de curându
Cum că-i merge foarte bine…
Şi că… oricâţi sunt la rându,
“Mea vulva” înc-o ţine!
PISICUŢĂ
10 Feb
Pisicuţă pis-pis-pis,
Te-am visat azi noapte-n vis…
Te spălai, te pieptănai,
În femeie te-mbrăcai
Şi-apoi, folosind ocheade,
Recitai mute şarade.
Io-l jucam niţel pe prostu,
Ca să-ţi amintesc de fostu
Şi s-am timp să te privesc,
Plănuind cum te-altoiesc…
Iar la capăt de piesetă
Te-aştepta o… baionetă!
Tu, cu gândul la războiu
Ce fierbea în amândoiu,
Te-aşezai pe o măsuţă,
Miorlăiai, dând din lăbuţă,
Şi-mi şopteai limbi-n ureche
Coborând pe îndelete…
Io, pisoi înfierbântatu,
Munceam să-mi sară ficatu,
Te dădeam de toţi pereţii,
Îţi luxam articulaţii,
Pătrunzând în… taine cele…
Ca un taur în arene!
Tu, ca o nevertebrată,
O şerpoaică antrenată,
Te mulai pe situaţiune
Gemând câte-o-alocuţiune,
Poi strigai: “Soldat, acţiune!”
În războiul fără nume.
Io, rol prim în cea scenetă,
Împungeam cu baionetă,
Lovind stânga, lovind dreapta,
Să străpung cumva reduta,
Apoi, gata cucerită,
Contemplam cea Afrodită.
…
M-am trezit de dimineaţă
Cu un gust amar şi-o greaţă,
Poi văzut-am patul gol
Şi zis-am, pe sol bemol:
“Mi te-ai dus la altă puţă…
Mama ta de pisicuţă!”
MUTUTRAMINĂ
30 Jan
Şedea Mutu-n casă şi se şlefuia…
A lui Consuelo la shopping era…
Şi tot şlefuind dânsul la briliant,
Lovi mâna dreaptă de un demachiant.
Lăsă briliantul să se hodinească,
Adică să cază în starea lui flască…
Şi mi se-aplecă spre căzut demachiant,
Să-l suie-n dulap, pe locul vacant.
Deschise uşiţă… şi ochii-i căzură,
Din zeci cutiuţe, pe una singură,
Ce-avea scris cu bold că “Senzaţie divină“,
Iar numele ei era Mututramină…
“Senzaţie divină… din Mututramină?!
Nu-i coca, deci sigur că n-oi fi de vină!
Iar de Fiorentina m-o căuta-n stomac
Pe mutu… pe prostu… pe… văd io cum fac.”
Aşa gândi Mutu, stând singur în baie,
Cu bale la gură, curgându-i şiroaie,
Cu ochii-n cutia ce sigur… dop are,
Dar dopul dispare… pastila apare…
Şi fix cum apare, aşa şi dispare,
Pe gât la nea Mutu alunecă-agale,
Ajunsă-n stomac propagă exaltare…
Şi dă Mutu gol, şutând din apărare!
…
Şi-acum sar cu toţii că “Mutu-i de vină”…
De vină nu-i Mutu, ci Mututramină!
PROSTĂNACU-A DAT DE DRACU
18 Jan
Pamflezie dedicată prostănacului Mircea Geoană, care spune c-a pierdut alegerile prezidenţiale din cauza atacurilor energetice care au venit din partea taberei băsesciene, respectiv a PD-L-ului. Care PD-L era încărcat full cu putere de la flacăra violetă. Să purcedem…
foto: ziare.com
Scoţ din buzujeb pentaclu,
Vrând ca să-l invoc pă Dracu,
Să vie, să discutăm,
Prostănacu să-l salvăm!
Lumânările-s aprinse,
Cărţile tarot întinse,
Tai şi-o venă, în sictir,
Şi scurg sângele-n potir.
Am şi-o lingură de lemn
Cu al Dracului însemn,
Sfoară, foarfecă şi-un ghioc,
Plus o oală ce-i pe foc.
Fierb întrânsa, pe mocnit
Sare şi grâu neîncolţit,
Dinte, os şi-o unghiuţă,
Plus pământ, într-o punguţă.
Lângă oală se prăjeşte
Aripă, de la un peşte,
Iar mai lângă, ard, întreagă,
O pisică neagră neagră!
- Hai hai hai Dracule hai…
Să nu-mi zici că vreme n-ai…
Că vorbim de Prostănac
Şi-energeticul atac!
- Hai că viu, fir-ai al dracu!
Ştii că-mi place Prostănacu…
Şi din timpu-mi îmi uzez,
Pe tont ca să îl salvez.
Toarnă-mi cană de fiertură
Şi oleacă de arsură,
Ca să mânc şi beu ceva,
Iar apoi om discuta.
Ia să-mi zici… mă ştii curios…
Ce-a păţitu caraghios?
Ce mai mult decât atacu,
Când i s-a zis Prostănacu?! Citeşte continuarea >
Exprimare liberă