Articole tag-uite sistemul sanitar
CE SE ÎNTÂMPLĂ DOCTORE?
2 Aug
Printre altele, sunt editor voce ştiri. Asta înseamnă că într-o zi întreagă îmi trec prin mâini peste 50 de printuri care deţin, între rândurile tatuate cu tuş negru, cele mai groaznice adevăruri… posibile parcă mai mult în România decât în altă parte. Aproape că am devenit imun la ştirile despre crime, violuri, sinucideri, bătăi, accidente şi altele asemenea. Nu mi-am dorit să se întâmple asta, dar dacă de nişte ani de zile citeşti aproape zilnic scriptul unei nesfârşite serii horror pe care ziarele (mai puţin radiourile) şi televiziunile o prezintă publicului sub titlul de jurnal de ştiri, fără să vrei capeţi imunitate. Altfel n-ai avea cum. Pentru mine, o ştire cu doi tineri studenţi la medicină care ucid şi tranşează un bătrân căutător de supă de păsărică tânără şi o ştire cu Shaggy, care vine să concerteze atât de des în Mamaia din acelaşi motiv din care bătrânul de mai devreme vizita o cameră de cămin studenţesc… au aproape acelaşi impact emoţional. Nu-mi convine, dar mă coafează.
Chiar şi aşa… peste toate crimele odioase, peste toate sinuciderile care se propagă cu viteza luminii din simplul motiv că dispun de reclamă în heavy-rotation la televizor, peste violuri care nenorocesc făpturile alea firave, pe care se povesteşte că nu ar trebui să le atingi nici măcar cu o floare (darămite cu ditai dihania erectă de animal neîmplinit), peste răul care învinge de mult binele worldwide… întrebarea care îmi vine în repetate rânduri în minte în ultimele zile, care mă face să scriu şi care dă titlul articolului de faţă este: CE SE ÎNTĂMPLĂ DOCTORE?
Da doctore… ce se întâmplă? Prea mulţi copii care mor din cauza sau cu participarea ta în ultima vreme doctore! Deschide în browser o fereastră nouă, scrie în bara de adrese www.google.ro şi apoi dă căutare următoarelor cuvinte cheie: “copil mort spital” … O să te îngrozeşti doctore! Şi nu doar cazurile de copii care mor după trecerea prin casa ta, spitalul, sunt cele care s-au înmulţit într-atât în ultima vreme încât şi un voice-over imun ca mine se alarmează şi-ţi pune timid întrebarea de rigoare… cazurile din aceeaşi speţă cu protagonişti adulţi aduc aceeaşi interogaţie în prim plan… Ce se întâmplă doctore?
Când eşti băgat în aceeaşi oală cu acei colegi ai tăi care-ţi fac breasla de râs şi ruşine te superi. Şi pe bună dreptate! Dar lasă-ne şi pe noi, ne-doctorii din ţara asta, să devenim sceptici şi profund îngrijoraţi. Spui că uscături sunt în orice pădure şi că nu-i drept să credem că n-au mai rămas copaci verzi şi falnici în codrul meseriei tale… dar “necazuistica” se luptă să te contrazică. Şi reuşeşte! Scuză-mi scepticismul, iartă-mi frica… dar la ora la care îţi scriu, în ţărişoara mea îmi tremură genunchii şi-mi bubuie mintea în două momente – la diagnosticul unui medic şi la cel al unui mecanic auto. Comparaţia nu este deloc forţată, iar de data asta o să te rog să-mi dai dreptate.
Prea mult “mal” şi prea puţin “praxis” se văd în zare. Copii şi adulţi diagnosticaţi greşit. Externaţi ca sănătoşi, ca mai apoi să moară a doua zi, acasă. Neinternaţi din lipsă de paturi şi chef, deşi se vede cu ochiul liber că au nevoie de atenţia urgentă a unui medic. Prea mulţi kilometri pe care diverşi bătrâni sunt nevoiţi să-i parcurgă într-un scaun cu rotile sau pe o targă, între spitale, secţii, parafe şi semnături. Prea puţin om rămas în omul din tine! Ce se întâmplă? Te-ai plictisit? Nu eşti destul de motivat? Ai un director de spital idiot? Nu mai merge şpaga cum mergea odată şi asta te supără? Nu ai condiţiile necesare bunei desfăşurări a meseriei şi asta te face să pierzi în fiecare zi din tăria jurământului pe care l-ai depus? Te-a obosit România? Mai rău… te-a înbolnăvit România?
Poate că nu e vorba chiar de tine… poate e vorba de colegul tău de la boli infecţioase, sau de cel de la ortopedie… eu sper să nu ajung prea curând pe la voi prin spital, aşa că te rog pe tine, care nu te regăseşti în rândurile de mai sus… mergi până la ei şi întreabă-i: “Ce se întâmplă doctore?”
CE TE DOARE?
27 Jan
sursa foto: hr romania
- “Ce te doare omule,
De-ai sunat… m-ai deranjat,
Şi cafeaua am vărsat?”
- “De ce m-ar durea ceva
Fizic… ca să zic aşa?
Întrebat-ai ce mă doare?!
Păi atuncea… ai răbdare!
Mă doare un vârf de cot,
Că mă zbat de nu mai pot,
Să răzbat în ţara care…
Fix în fund de mine-o doare!
Mă doare că fură toţi,
Că e şcoală pentru hoţi,
Ăl mai hoţ… clar promovează,
Şi apoi ne guvernează!
Mă doare că sunt judeţe,
Vândute de precupeţe…
Baroni, care stau în piaţă,
Cu ţara legată-n aţă.
Mă doare când văd primari,
Ce au burţile cam mari,
De cât bagă-n gura lor,
Din hrana oamenilor.
Mă doare că nepotismul,
Jemanfişul şi cinismul,
Prostia fără hotare,
Îs la mare căutare!
Mă doare birocraţia,
Faza aia cu hârtia,
Ce-o alergi trei luni de zile,
Pân` se face… 10 file!
Urlă sufletul în mine,
Încasând trei gropi benigne,
Şi-o a patra chiar malignă…
Plâng ca prostu` în maşină!
Şi mă doare şi mai rău,
Că românu-i tăntălău,
Şi plăteşte rovignetă,
Pentru crater de cometă!
Rău mă doare inima,
În alimentara cea,
Unde văd preţuri umflate,
Triple ca în alte state!
Mă mai doare că benzina,
E prea scumpă, bat-o vina!
Că patron împuns de streche,
Face preţ după ureche.
Astea sunt, aşa… succint…
Mii mai sunt, şi nu te mint!
Alo! Mai e cineva?!
Te-ai dus în… durerea mea…”
ROMÂNIA TE VREA MORT!!!
29 Jun
Sau măcar plecat de pe teritoriul ei… Sunt concluzii pe care le-am tras în cele două zile libere, în care am fost la Marea cea Neagră. Acolo, pe plajă, în triunghiul format între berea rece, ţigările calde şi soarele fierbinte, mi-am permis luxul de a nu mă gândi la nimic, trăgând însă concluzii pertinente. 
În viziune personală, un grup de oameni influenţi vor să facă în aşa fel încât, în maxim 10 ani, România, această fostă perlă a Europei, să devină un fel de “ţară particulară”, din care noi, cei mulţi, să fi dispărut într-un fel ori altul, iar ei, şi numai ei, să beneficieze de râu şi ram. Pământ şi cer. Munte şi mare. Lună şi Soare. Loc de parcare! Altfel nu-mi explic următoarele:
Categoria I – România te vrea mort:
- Dodoloaţa colcăie de drumuri “ale morţii”. Curbe deosebit de periculoase nesemnalizate, marcaje lipsă, autostrăzi primitive… culminând cu noul drum “ca-n palmă” dintre Slobozia şi autostrada A2, pe care, la un moment dat, asfaltul se termină brusc, “şoseaua” continuând cu o bucată neasfaltată, plină de găuri şi pietre. Toată treaba asta e nesemnalizată!!! Era noapte, aveam 130 la oră, am frânat brusc… era să mă răstorn! Cine e responsabil de lucrarea respectivă???!!! O să vă sesizaţi doar după ce mor vreo 5 proşti p-acolo, nu?!
- Pasarele, poduri şi podeţe care sunt susţinute de bunul Dumnezeu… şi-atât! Nu interesează pe nimeni cum sunt ele proiectate, dacă se respectă normele de siguranţă, care este garanţia unei asemenea lucrări ori dacă există vreo asemenea garanţie. Ah, apropos de Dumnezeu… ca şi Moş Crăciun, EL nu există!
- Serviciul de ambulanţă, care aproape niciodată nu ajunge în timp util. Lipsa aerului condiţionat din saloanele cu bolnavi, ori amplasarea secţiei pentru cardiaci la ultimul etaj al spitalelor – unde liftul e aproape întotdeauna defect, sau lipseşte cu desăvârşire. Condiţiile generale precare din spitalele româneşti. Medicamentele compensate care nu ajung niciodată. Lipsa aparaturii.
- Raderea de pe faţa pământului a pădurilor şi distrugerea parcurilor. După ce noi nu vom mai fi, o să aibă grijă să lucreze la cele două aspecte înrudite.
- Campanie ascunsă în mass-media, pentru încurajarea crimelor şi sinuciderii. Nu trebuie să mai spun eu că ştirile româneşti au devenit “cursuri”! “Cum să-ţi ucizi familia – în 3 paşi simpli” sau “Sinucide-te azi – broşură”.
- Pensii incredibil de mici, medicamente nesimţit de scumpe! O filozofie guvernamentală care poate fi generic numită “crimă cu premeditare”, deoarece pensie egal bătrân, iar bătrân egal medicamente. Lipsa lor aduce moartea!
- Dezinteresul total în ceea ce priveşte îndiguirile “de Doamne-ajută” de pe cursurile râurilor din ţara noastră. În fiecare an avem aceleaşi valuri care ne iau calul, casa şi nevasta, iar digurile rămân la fel de NEfăcute.
- Clădirile cu buline roşii, cunoscute ca atare, dar lăsate frumos frumuşel în pace. Dacă e să cadă… să cadă. EI nu pot decât să spere ca, atunci când un astfel de imobil se prăbuşeşte, înăuntru să fie vreo mare adunare de familie. Tot aici intră şi arborii ornamentali cu risc de rupere, neverificaţi, ce se prăbuşesc peste maşini şi trecători.
- Ş.a.m.d.
Categoria II – România te vrea plecat de pe teritoriul ei:
- Disproporţia – Sau paradoxul. Salarii mici, preţuri exorbitante. Orice produs ori serviciu, aflate la vânzare în Ţara lu` Papură Vodă, trec, înainte să ajungă pe raft sau în atenţia cumpărătorului, prin aparatul de umflat preţuri. Băi handicapaţilor, un apartament de 120.000 de euro – în “lumea voastră” – nu face mai mult de 40,000 – în realitate. Te face să vrei să pleci?!
- “Tratamentul albastru” – Tot ce ţine de guvernanţi şi circul de acolo, din Parlamentul României. Promovarea şi susţinerea penalilor. Veşnicul NUP dat celor “de sânge albastru”, oricare ar fi fost fapta comisă. Promulgarea de legi în interes personal. Legalizarea corupţiei. Jocurile de culise. Premierea şi ridicarea la rang de virtute a impotenţei de orice tip… Te face să vrei să pleci?!
- Infrastructura - Drumuri care-ţi distrug maşina. Ambuteiaje. Drumuri notate cu “E”, care arată ca unele comunale. Două autostrăzi care nu sunt nici mari, nici late, şi prea pretenţioase când cer să li se spună autostrăzi. Peste toate… domnesc rovigneta şi poliţistul care stă “la o şpagă mică”… Te face să vrei să pleci?!
- Manelizarea – Un stil de viaţă care a adus România în situaţia de a fi “desenată” ca ţara în care oamenii sunt negricioşi, au burţi mari, lanţuri groase de aur la gât şi se scobesc între dinţi cu o coajă de sămânţă de Floarea Soarelui, râgâind în acelaşi timp. Manelele ascultate tare, pe telefon. Cocalarul care vine, vine, vine… calcă totul în picioare. Înţigănirea naţiunii. Dezacordul… Te face să vrei să pleci?!
- Birocraţia – O cunoşti prea bine. Te face să vrei să pleci?!
- Sistemul sanitar – Praf de stele. Te face să vrei să pleci?
- Justiţia – Un prieten, poate singurul. Incapacitatea unui judecător de a condamna un “important”. Capacitatea unui judecător de a condamna, ori de a-i da necâştig de cauză, unui simplu cetăţean, eventual nevinovat, ori având dreptatea de partea sa, atunci când acesta se judecă cu un “important”. Te face să vrei să pleci?!
- Calitatea serviciilor – culTURISMUL românesc. “Eu îs patron bă! Deci tu tre` să-mi dai mie bani mulţi şi eu tre` să nu-ţi ofer nimic! Ai înţeles?! Hai… sictir.” (vezi litoralul şi staţiunile montane) Te face să vrei să pleci?!
- ş.a.m.d.
Aş fi putut umple volume întregi în ce priveşte cele două categorii de mai sus, dar atunci ai fi rămas tu fără treabă de făcut, ori ţi-ai fi pierdut răbdarea citind. Cert e că România te vrea mort sau măcar plecat de pe teritoriul ei!!! România, în context, e grupul de oameni care doresc ca plaiul mioritic să devină „ţară particulară”. La origini e frumoasă, are munte şi mare, verdeaţă şi păduri, peisaje superbe şi resurse destule. Aşa că… de ce n-ar vrea-o?! Nu doresc să priveşti articolul ca pe o teorie a conspiraţiei, ci ca pe o ipoteză reală. În ce priveşte ş.a.m.d.-urile de la finalul celor două categorii, o să te rog să complezi tu cu alte linii care mie mi-am scăpat, sau pe care nu le-am adăugat din motive ce ţin de economia articolului. Ce crezi despre ipoteza de lucru?
Exprimare liberă